Cu siguranță, fiecare dintre noi cunoaște o persoană mai în vârstă căreia nu i-ați ghici vârsta. Și acum nu mă refer la aspectul fizic, ci la faptul că, pentru mulți oameni, creierul funcționează excelent chiar și la o vârstă înaintată. Îi putem compara cu persoanele de treizeci de ani, adesea distrate și uituce, pe care o astfel de bunică sau un astfel de bunic le-ar întrece cu ușurință. Și exact despre asta este vorba când vorbim despre neuroplasticitate. Este, de fapt, antrenamentul creierului nostru. Suntem obișnuiți să ne antrenăm mușchii și apoi ne place să ne întrecem în privința mărimii bicepșilor, dar știați că vă puteți antrena și creierul pentru a funcționa mai bine? 

Primele mențiuni despre neuroplasticitate datează de la începutul secolului trecut. În trecut se presupunea că structura creierului este fixă, în timp ce astăzi știm că acesta este mult mai flexibil decât eram dispuși să admitem. Pe atunci, creierul era comparat cu o mașinărie care poate funcționa bine, dar nu este capabilă să se dezvolte sau să se schimbe în vreun fel. Acest lucru se datora probabil și faptului că nu puteam observa activitatea microscopică din creier.

Creierul este un organ atât de incredibil de complex, încât descrierea lui în termeni simpli este o adevărată provocare. Totuși, vi-l puteți imagina ca pe miliarde de puncte unite prin linii subțiri. Punctele reprezintă neuronii, iar pentru ca creierul să funcționeze, aceste puncte trebuie conectate. Cu cât neuronii sunt conectați mai ingenios, cu atât creierul funcționează mai bine. Între acești neuroni există mici spații, numite sinapse. 

Am putea împărți neuroplasticitatea cerebrală în două tipuri. Primul este neuroplasticitatea structurală, în care urmele mnezice modifică structura creierului. Al doilea tip este plasticitatea funcțională, în care funcțiile sunt transferate din zona nefuncțională în cea neafectată.

Termenul de neuroplasticitate a fost folosit pentru prima dată de psihiatrul italian Ernesto Loup-Garou în 1906, care și-a prezentat ideea unui public deja ceva mai deschis. Aceasta deoarece, încă din 1890, psihologul William James sugerase literalmente că: „materia organică, în special țesutul nervos, pare să fie înzestrată cu un grad cu totul extraordinar de plasticitate.” Din păcate, la acea vreme, această idee a fost complet ignorată timp de mulți ani. Astăzi, și datorită progreselor tehnologice semnificative, știm că nu suntem limitați la capacitățile mintale cu care ne naștem. În anii ’60 ai secolului XX, cercetătorii au început să studieze cazurile unor persoane în vârstă care suferiseră un accident vascular cerebral și reușiseră să își recapete funcționalitatea. Acest lucru a demonstrat că creierul este mult mai maleabil și s-au găsit, de asemenea, dovezi că acesta își poate reface conexiunile după o leziune.

Imaginați-vă un copil mic. Cât de repede se schimbă și cu ce viteză uimitoare învață lucruri noi. Ceea ce nouă, adulților, ne ia o lună, un copil învață în câteva zile. Până la vârsta de 3 ani, în creierul copilului există un număr incredibil de 15 000 de sinapse pentru fiecare neuron. Iar un adult obișnuit are aproximativ jumătate din acest număr de sinapse. De ce? Pe măsură ce creștem și acumulăm experiențe și stimuli noi, creierul face ordine, stabilind ce conexiuni să consolideze și pe care să le elimine. Acest proces este cunoscut sub numele de eliminare sinaptică, iar învățarea limbilor străine este un exemplu în acest sens. Dacă nu folosim o limbă străină, uităm să o folosim. Dar și acest lucru face parte din neuroplasticitate. În momentul în care ne naștem, ne putem imagina creierul ca pe o rețea nesfârșită de drumuri care nu sunt însă suficient de bine conectate. De aceea, copiii nu știu să vorbească sau să meargă la naștere și trebuie să învețe chiar și cele mai simple abilități motorii. Pe măsură ce creștem, numărul „șoselelor” din creierul nostru crește.

Până acum am vorbit despre creierul sănătos, care are capacitatea de neuroplasticitate. Însă un alt lucru absolut fascinant la creier este că, atunci când este afectat (de un accident vascular cerebral), deși se produc leziuni în zonele asociate anumitor funcții, în cele din urmă aceste funcții pot fi preluate de părțile sănătoase ale creierului, iar abilitățile pot fi recuperate!

Somnul nu este important doar pentru procesele de regenerare ale corpului: mecanismele de reparare a creierului se desfășoară mai ales în timpul somnului. Igiena somnului este unul dintre cele mai importante lucruri pentru creier. S-a demonstrat că, în timpul somnului, conexiunile dendritice se consolidează. Dendritele sunt mici prelungiri de la capătul neuronilor, care ajută la transmiterea informațiilor de la un neuron la altul.¹ În acest articol am prezentat câteva sfaturi pentru îmbunătățirea somnului. Dar cum vă puteți da seama dacă ciclul dumneavoastră de somn este în regulă? Încercați, într-o seară, să nu setați alarma. Dacă vă treziți la ora la care aceasta sună de obicei sau chiar înainte să sune, este un semn bun.

Ceva asemănător este valabil și atunci când vă simțiți obosiți. Probabil știți prea bine că, atunci când vă este somn, productivitatea scade la minimum și nu doar că vă concentrați greu, ci și organizați mult mai lent sarcinile pe care le aveți de îndeplinit. Într-o astfel de situație, este mai bine să vă odihniți sau măcar să faceți o plimbare în pas alert, iar seara să vă culcați cu două ore mai devreme.

Dacă doriți să vă mențineți creierul în formă, încercați să îl implicați zilnic în activități cât mai diverse. Multe persoane învață o limbă nouă sau își antrenează memoria asimilând informații noi chiar și la o vârstă înaintată. În practică, acest lucru poate însemna, de exemplu, să învățați zilnic zece cuvinte noi într-o limbă străină, să încercați să rețineți conținutul unui text scurt dintr-o carte sau să învățați să cântați la un instrument muzical. 

Aici și acum. Încercați în fiecare zi să vă gândiți pentru câteva clipe la ceea ce se întâmplă chiar acum. Fără să vă amintiți trecutul sau să vă gândiți la viitor. Studiile au arătat că a conștientiza sunetele și senzațiile din jur este esențial pentru favorizarea neuroplasticității creierului.

Jocurile nu sunt doar pentru copii. Ele au o importanță majoră și pentru noi, adulții. Jucați cărți, jocuri de societate sau șah, deoarece și astfel vă puteți îmbunătăți funcționarea creierului.⁵ 

Exercițiile fizice au efecte asupra tuturor aspectelor sănătății noastre, de exemplu asupra sistemului cardiovascular, dar și asupra sănătății creierului. Unele cercetări au sugerat deja că exercițiile fizice ajută la prevenirea pierderii neuronilor din hipocamp.^3,4 Aceasta este partea creierului responsabilă, printre altele, de memorie. Totodată, se presupune că activitatea fizică joacă un rol important și în formarea de noi neuroni în aceeași parte a creierului!

A greși este omenește! Dacă ne pasă de ceva și facem o greșeală, ne-o amintim mult mai bine și, cel mai probabil, nu o vom repeta data viitoare. Și acest lucru are legătură cu neuroplasticitatea. Dacă ceea ce facem este însoțit și de o emoție pozitivă, învățăm mult mai repede. Cu siguranță, cunoaștem cu toții acest lucru din școală. Învățam mult mai ușor la materiile care ne plăceau decât la cele care nu ne trezeau interesul.

Acum știți cum să vă antrenați cât mai bine creierul. În schimb, creierului nostru nu îi fac bine stresul, lipsa somnului și, desigur, consumul de substanțe care provoacă dependență, precum alcoolul sau drogurile. Trebuie menționat că și creierul are limitele sale. Creșterea neuroplasticității creierului nu înseamnă însă că veți fi mai inteligenți, deoarece aceasta nu are nicio legătură cu IQ-ul. Dar vă puteți antrena creierul astfel încât să puteți lucra mai rapid și mai eficient, să rețineți informațiile importante, să faceți mai repede legături între informații și să învățați lucruri noi. Nu în ultimul rând, la bătrânețe nu va trebui să vă confruntați cu declinul funcțiilor cognitive.

Veronika Halusková

1. LI, Wei, Lei MA, Guang YANG și Wen-Biao GAN. REM sleep selectively prunes and maintains new synapses in development and learning. 2017.

2. CHEN, Quanjing, Haichuan YANG, Brian ROOKS, Mia ANTHONYOVÁ, Zhenqwu ZHANG, Duje TADIN, Kathi L. HEFFNER și Feng V. LIN. Autonomic flexibility reflects learning and associated neuroplasticity in old age. 2020.

3. KIM, Yun Sik, Sang Keun SHIN, Seung Baek HONG și Hak Jin KIM. The effects of strength exercise on hippocampus volume and functional fitness of older women. 2017.

4. LIU, Patrick Z. și Robin NUSSLOCK. Exercise-Mediated Neurogenesis in the Hippocampus via BDNF. 2018.

5. SCHULTZ, Stephanie A, Jordan LARSON, Jennifer OH, et al. Participation in cognitively-stimulating activities is associated with brain structure and cognitive function in preclinical Alzheimer’s disease. 2014.