Microplasticele sunt particule de plastic cu dimensiuni cuprinse între 100 de nanometri și 5 milimetri, care ajung în mediu prin două modalități principale:

1) Microplasticele primare sunt mici particule de plastic produse intenționat pentru scopuri specifice, cum ar fi grânele de peeling din produsele cosmetice, microperlele din pastele de dinți sau umpluturi în diverse produse.

2) Microplasticele secundare rezultă din degradarea obiectelor de plastic mai mari, cum ar fi sticlele de plastic, pungile sau plasele de pescuit, care se descompun în particule mici în urma proceselor fizice, chimice și biologice.

Microplasticele ajung în mediu prin diverse căi, cum ar fi apele reziduale, gestionarea defectuoasă a deșeurilor sau chiar spălarea țesăturilor sintetice. Din cauza dimensiunilor lor mici, acestea nu pot fi filtrate ușor din apă și nu pot fi captate de procesele tradiționale de curățare, ceea ce înseamnă că au un potențial enorm de a se răspândi și de a se acumula în natură.

Unul dintre cele mai îngrijorătoare aspecte ale microplasticelor este influența lor asupra ecosistemelor acvatice. Oceanele și mările, unde se acumulează cea mai mare parte a deșeurilor de plastic, au devenit epicentrul acestei probleme. Microplasticele sunt ingerate de organismele acvatice, de la plancton până la pești, păsări marine și mamifere. Aceste particule se mișcă constant în lanțul trofic și se acumulează în organisme, ceea ce poate duce la efecte negative asupra sănătății animalelor, cum ar fi dereglarea sistemului hormonal, inflamații și reducerea capacității reproductive.

În afară de oceane, microplasticele ajung și în ecosistemele de apă dulce, sol și terenurile agricole. În sol, acestea pot deregle structura solului și pot afecta sănătatea microorganismelor, având efecte pe termen lung asupra fertilității solului și a calității producției agricole.

Microplasticele nu sunt biodegradabile și pot persista în mediu sute de ani. În acest timp, eliberează substanțe chimice toxice, cum ar fi bisfenol A (BPA), ftalați și alte substanțe nocive, care agravează poluarea și afectează negativ sănătatea ecosistemelor.

Din păcate, microplasticele ajung și în sursele noastre alimentare. Descoperirea că microplasticele au fost găsite în apa potabilă, sare, bere și fructe de mare stârnește îngrijorări privind impactul lor asupra sănătății umane. Studiile au arătat că un om mediu poate consuma anual până la câteva zeci de mii de particule microplastice doar din alimente și băuturi. O analiză a aproximativ 15% din aportul caloric al americanilor a estimat că oamenii consumă între 39.000 și 52.000 de particule microplastice anual, în funcție de vârstă și sex. Aceste valori pot crește până la 74.000-113.000 de particule anual, dacă luăm în considerare și microplasticele inhalate din aer. În plus, persoanele care respectă aportul zilnic recomandat de apă exclusiv din sticle de plastic pot ingera până la 90.000 de microplastice mai mult decât cei care beau apă de la robinet, unde se consumă aproximativ doar 4.000 de particule microplastice anual.¹

Deși oamenii de știință încă nu știu exact cât de extins este impactul microplasticelor asupra sănătății umane, unele studii sugerează că acestea pot cauza inflamații, deteriorarea celulelor și afectarea sistemului imunitar. De exemplu, un studiu publicat în Journal of Hazardous Materials a analizat efectele toxicologice ale microplasticelor asupra celulelor umane, inclusiv citotoxicitatea (moartea celulară), reacțiile imunitare, stresul oxidativ și deteriorarea membranelor celulare. Rezultatele arată că microplasticele pot duce la deteriorarea celulelor și declanșarea reacțiilor inflamatorii.²

Un alt studiu³ a analizat legătura dintre micro- și nanoplastice (MNPs) și riscul bolilor cardiovasculare și a inclus pacienți cu boli asimptomatice ale carotidei care au suferit endarterectomie carotidiană. A fost descoperit că microplasticele, în special polietilena și policlorura de vinil, erau prezente în plăcile carotidiene. Pacienții cu microplastice în plăci aveau un risc de patru ori mai mare de infarct, accident vascular cerebral sau deces pe durata monitorizării de 34 de luni decât pacienții fără prezența MNPs. Studiul sugerează că prezența microplasticelor în plăcile vasculare poate crește riscul de evenimente cardiovasculare. Microplasticele pot, de asemenea, să servească drept purtători de substanțe chimice nocive și agenți patogeni, care pot fi eliberați în corp la consumul lor.

Microplasticele pot proveni din diverse surse. Unii dintre cei mai mari contribuitori la această problemă globală sunt:

1) Cosmeticele: Unele produse, cum ar fi cremele exfoliante, pastele de dinți și gelurile de duș, conțin microplastice ca particule exfoliante mici. Deși aceste produse sunt restricționate în întreaga lume, ele rămân o sursă semnificativă de microplastice primare.

2) Îmbrăcăminte: La spălarea țesăturilor sintetice, cum ar fi poliesterul, nylonul și acrylicul, se eliberează microfibre în apă, care ajung ulterior în cursurile de apă.

3) Ambalaje de plastic: Degradarea ambalajelor de plastic și a altor produse din plastic contribuie la formarea microplasticelor secundare. Este un proces de lungă durată, care durează zeci până la sute de ani, în cursul căruia obiectele de plastic se descompun treptat în părți mai mici.

4) Anvelopele: Uzarea anvelopelor vehiculelor în timpul deplasării cauzează eliberarea de microparticule în aer, care se așează ulterior pe sol sau ajung în cursurile de apă.

Pentru a soluționa problema microplasticelor, este necesară adoptarea unei abordări complexe care să includă măsuri legislative, inovații tehnologice și schimbări în comportamentul consumatorilor. Iată câțiva pași cheie care pot contribui la reducerea cantității de microplastice din mediu:

1. Limitarea utilizării plasticului: Reducerea producției de plastic de unică folosință este unul dintre pașii principali pentru a aborda această problemă. Uniunea Europeană și alte țări au adoptat măsuri de interzicere a anumitor tipuri de plastic de unică folosință, cum ar fi paiele de plastic, vesela sau bețele pentru urechi, pentru a reduce cantitatea de deșeuri de plastic care ajung în natură.

2. Dezvoltarea materialelor biodegradabile: Una dintre speranțele pentru viitor este dezvoltarea plasticelor care se descompun mai rapid în natură și nu au impacte negative asupra ecosistemelor. Cercetările în acest domeniu sunt încă în fazele inițiale, dar există potențial pentru dezvoltarea materialelor care să înlocuiască plasticul tradițional.

3. Inovații tehnologice în eliminarea microplasticelor: Progrese în tehnologiile de curățare a apelor pot ajuta la eliminarea microplasticelor din apele reziduale înainte de a fi eliberate în mediu. Unele inovații includ tehnologii de filtrare și metode biologice care îmbunătățesc eficiența captării microplasticelor.

4. Creșterea conștientizării publice: O parte esențială a soluționării problemei microplasticelor este creșterea conștientizării între consumatori cu privire la impactul acestora și la posibilitățile de reducere a utilizării lor. Informarea despre sortarea corectă a deșeurilor, reducerea consumului de plastic de unică folosință și alegerea unor alternative mai durabile este esențială pentru schimbarea comportamentului.

5. Îmbunătățirea sistemelor de reciclare: Reciclarea plasticului este încă insuficientă și multe produse din plastic ajung la gropile de gunoi sau în natură. Creșterea eficienței sistemelor de reciclare și asigurarea unei rate mai mari de reciclare a plasticului poate reduce cantitatea de deșeuri de plastic care ajung în natură.

Iată câteva moduri simple prin care poți contribui la limitarea problemei microplasticelor:

1. Limitează consumul de plastic: Alege produse reutilizabile în locul celor de unică folosință. De exemplu, folosește sacoșe de pânză, paie din oțel inoxidabil sau sticle reutilizabile.

2. Alege materiale sustenabile: Susține produsele realizate din materiale naturale, biodegradabile sau reciclate.

3. Sortarea și reciclarea: Sortează corect deșeurile pentru a te asigura că plasticul nu ajunge la gropile de gunoi sau în oceane.

4. Prelungește durata de viață a textilelor: Redu frecvența spălării hainelor sintetice pentru a limita eliberarea de microfibre în apă. Cumpără saci speciali pentru spălat care captează fibrele eliberate.

Microplasticele reprezintă o problemă semnificativă pentru mediu și pentru sănătatea umană. Deși efectele lor pe termen lung nu sunt pe deplin explorate, este clar că reprezintă o formă de poluare care merită atenție. Combinarea reglementărilor, inovațiilor tehnologice și schimbărilor în comportamentul consumatorilor poate contribui la reducerea răspândirii lor în natură. Este importantă acțiunea promptă pentru a minimaliza impactul lor negativ asupra ecosistemelor și asupra sănătății generațiilor viitoare. Fiecare dintre noi are posibilitatea de a contribui la soluționarea problemei – de la reducerea consumului de plastic până la alegerea unor materiale mai durabile și reciclarea eficientă. Microplasticele reprezintă o problemă în continuă creștere, dar cu o abordare coordonată din partea indivizilor, industriilor și guvernelor, este posibil să atenuăm acest impact. Investițiile în cercetare și inovații, împreună cu cooperarea internațională, pot juca un rol-cheie în soluționarea pe termen lung a acestei probleme globale.

¹COX, Kieran D., et al. Human Consumption of Microplastics. Environmental Science & Technology. 2019, vol. 53, nr. 12, pp. 7068–7074. DOI: 10.1021/acs.est.9b01517.

²DANOPOULOS, Evangelos, Maureen TWIDDY, Robert WEST și Jeanette M. ROTCHELL. A rapid review and meta-regression analyses of the toxicological impacts of microplastic exposure in human cells. Journal of Hazardous Materials. 2022, vol. 427, pp.

³MARFELLA, R., PRATTICHIZZO, F., SARDU, C., FULGENZI, G., GRACIOTTI, L., SPADONI, T., D'ONOFRIO, N., SCISCIOLA, L., LA GROTTA, R., FRIGÉ, C., PELLEGRINI, V., MUNICIÒ, M., SINISCALCHI, M., SPINETTI, F., VIGLIOTTI, G., VECCHIONE, C., CARRIZZO, A., ACCARINO, G., SQUILLANTE, A., SPAZIANO, G., MIRRA, D., ESPOSITO