Este interesant că mulți dintre noi știm atât de puține despre istoria acestui preparat atât de îndrăgit. Haideți să ne întoarcem la începuturile pizzei și să descoperim cum a ajuns la forma pe care o cunoaștem astăzi.

Cuvântul pizza a apărut pentru prima dată într-un document din anul 997 d.Hr. Cuvântul a fost folosit într-un sat din Gaeta, la nord de Napoli, în Italia. Originea exactă a cuvântului pizza nu este cunoscută, iar astăzi există mai degrabă doar presupuneri. Deși pizza era foarte populară, începuturile sale sunt oarecum neclare. În anul 600 î.Hr., când se pare că a fost creată, pizza era considerată mâncare stradală pentru populația rurală. Era consumată mai ales de coloniștii greci defavorizați care locuiau în orașul italian Napoli. Astăzi spunem adesea că era mâncarea săracilor, deoarece pe atunci pizza era un preparat foarte simplu. Era o turtă din aluat, acoperită cu roșii, usturoi și legume de sezon. Pizza din Antichitate era foarte apreciată de greci, egipteni și romani. Nu avea nici pe departe atât de multe ingrediente ca astăzi.

În iunie 1889, pizza a făcut un mare pas înainte, datorită lui Raffaele Esposito, care i-a făcut o intrare remarcabilă în înalta societate. A pregătit o pizza în onoarea regelui Umberto și a reginei Margherita, cu ocazia vizitei lor la Napoli. Pizza lui Raffaele era acoperită cu mozzarella, roșii și busuioc. Raffaele însuși a aranjat ingredientele astfel încât să amintească de culorile tricolorului italian – verde, alb și roșu. Regina Margherita s-a îndrăgostit imediat de pizza, iar de atunci aceasta poartă numele Margherita. Astfel a fost creată baza pizzei pe care o savurăm atât de mult astăzi și care devine tot mai populară. 

Pizza, așa cum o cunoaștem astăzi, este un adevărat fenomen mondial, iar italienii susțin că totul pornește de la un aluat bine făcut. Însă obținerea unui aluat bun este uneori o adevărată alchimie. În plus, o pizza autentică trebuie să aibă un sos de roșii cu un gust echilibrat, pe care îl puteți găsi în italiană sub denumirea de „sugo”. Contrar părerii generale, acesta nu este passata de roșii, adică un piure de roșii concentrat și trecut prin sită. Sugo se prepară, în schimb, din roșii coapte, fierte cu ulei de măsline extravirgin, ceapă și usturoi. Sugo astfel aromatizat servește drept bază pentru multe preparate italiene clasice, precum penne arrabiata și all'amatriciana.

După cum am menționat deja, baza este un aluat gustos. Probabil veți găsi nenumărate rețete, însă timpul necesar pentru prepararea lor ne descurajează adesea să le încercăm acasă. Din acest motiv, am creat un blat pe care l-am numit BrainMax Pure Pizza base. Blatul este preparat exclusiv din ingrediente italiene de calitate și este perfect pentru o pizza delicioasă. Apoi nu vă rămâne decât să adăugați ingredientele preferate. Astfel, prepararea este atât de simplă, încât vă puteți bucura de pizza în orice moment al zilei și puteți pregăti acest preparat atât de îndrăgit în întreaga lume în doar câteva minute, chiar înainte de sosirea musafirilor. 

Puteți acoperi blatul gata pregătit cu ingredientele preferate și îl puteți găti într-o tigaie acoperită cu capac timp de 3 minute sau îl puteți pune la cuptor la 220°C timp de 7–9 minute. 

În privința gustului, preferata noastră este Margherita, așa că vă prezentăm sugestia noastră pentru o Margherita delicioasă. 

Sos de roșii:
1 lingură de ulei de măsline
1/2 ceapă
1 cățel de usturoi
250 g de sugo
câteva frunze de busuioc proaspăt
1/2 linguriță de oregano uscat
sare, piper, zahăr după gust

Pentru topping:
mozzarella
busuioc proaspăt
roșii cherry
ulei de măsline

Căliți în ulei ceapa tăiată cubulețe, apoi adăugați usturoiul zdrobit, oregano și turnați deasupra passata de roșii. Fierbeți puțin sosul, potriviți gustul cu sare, piper și zahăr, iar la final adăugați busuiocul tocat. Lăsați sosul să se răcească puțin, apoi întindeți-l uniform pe blatul de pizza și așezați deasupra feliile de mozzarella și roșiile cherry. Coaceți la cuptor 7–9 minute la 220°. Decorați pizza gata coaptă cu busuioc proaspăt și stropiți-o cu ulei de măsline. Poftă bună. :)

Faptul că un wrap nu înseamnă doar Spania îl puteți descoperi și în Italia. Piadina este un tip de pâine italiană asemănătoare cu tortilla. În Italia este cunoscută și sub numele de Piadina Romagnola, după numele regiunii din care provine – Romagna. Probabil datorită etruscilor, o populație care trăia în regiunile de astăzi Toscana și Lazio, puteți gusta piadina și în zilele noastre. În unele regiuni ale Italiei puteți cumpăra piadina umplută cu carne, legume, brânză, Nutella sau banane direct de la tarabele de pe stradă. 

Italienii au pus întotdeauna preț pe simplitatea preparatelor, determinată și de lipsa ingredientelor. Cu această lipsă se confruntau mai ales categoriile sărace ale populației. Totuși, gustul preparatelor lor tradiționale trebuia păstrat. Vă puteți imagina piadina ca pe ceva între pita din Orientul Mijlociu și tortilla din Mexic. Inițial, piadina tradițională se prepara din făină, apă, ulei și sare. Aluatul se întindea până ajungea la dimensiunea unei farfurii și se cocea pe un grătar plat. Această pâine era considerată inițial mâncarea oamenilor săraci, deoarece se pregătea rapid și ajuta familia să treacă peste zilele în care nu se servea pâine dospită cu drojdie. Aceasta din urmă se prepara doar o dată pe săptămână.

Piadina este un preparat stradal tipic italian. Când călătoriți de pe coasta central-estică a Italiei spre interiorul țării, veți observa că piadina diferă puțin de la o regiune la alta. Pe coastă, piadina are un diametru mai mare și este foarte subțire. Pe măsură ce înaintați spre interior, diametrul ei se micșorează, iar piadina devine mai groasă. Veți găsi și piadina preparată dintr-o mare varietate de ingrediente. Uleiul de măsline sau laptele fac piadina mai ușoară și mai crocantă, în timp ce untura îi conferă o textură mai moale. În schimb, folosirea apei îi conferă o consistență mai fermă.

De-a lungul timpului, prepararea ei a rămas aproape neschimbată, cu excepția ustensilelor folosite (plăcile originale din teracotă au fost înlocuite cu tigăi antiaderente, mult mai practice pentru bucătari). Umplutura clasică, potrivit tradiției din regiunea Romagna, este făcută din brânză moale și cremoasă squacquerone, fâșii subțiri de prosciutto și o mână mică de rucola. Totuși, în toată Italia veți găsi piadina cu tot felul de mezeluri, brânzeturi, legume și chiar creme dulci, servită în rulote cu mâncare, cafenele, restaurante și baruri, unde se vinde ca gustare la ore târzii din noapte. 

Am creat și noi o astfel de piadina sub marca noastră de produse BrainMax Pure. Piadina se poate mânca precum o pizza (împăturită), un sandviș sau o clătită. Este delicioasă cu legume mediteraneene (la grătar) sau cu pastă de avocado. Avantajul piadinei este că fiecare își poate alege ingredientele dorite și o poate pregăti după gust. În plus, puteți încerca și o piadina bogată în proteine. Un singur wrap BrainMax conține chiar o cantitate impresionantă de 11,5 g de proteine! Ingredientele ecologice din care este preparat wrapul provin din însorita Italie, unde este fabricat și fiecare pachet. 

Fie că alegeți blatul de pizza sau piadina, vă puteți bucura de o mică parte din Italia chiar în bucătăria dumneavoastră. 

Veronika Halusková