Ceaiul propriu-zis se obține din frunzele plantei de ceai, adică Camellia sinensis. Din această categorie fac parte ceaiul verde, negru, alb și oolong. Diferențele dintre ele țin în principal de modul de recoltare și prelucrare a frunzelor. Planta de ceai conține în mod natural cofeină, așa că infuzia sa nu este neapărat alegerea ideală pentru toată lumea seara târziu.

##lb-article-reco##

Ceaiul de plante se prepară din frunzele, florile, părțile aeriene, semințele, fructele sau rădăcinile altor plante. Din punct de vedere botanic, menta, mușețelul, teiul sau feniculul nu sunt, așadar, ceaiuri propriu-zise, chiar dacă așa le numim în limbajul curent. De fapt, termenul corect ar fi „infuzie”, dar cuvântul ceai este deja prea bine înrădăcinat.

Ceaiul de fructe este de obicei un amestec de fructe uscate, coji, flori și condimente. Conține frecvent măr, măceșe, hibiscus, coajă de portocală, fructe de pădure sau scorțișoară. Denumirea „ceai de fructe” nu garantează o compoziție exclusiv din fructe, de aceea merită să verificați și plantele, aromele și eventuala prezență a plantei de ceai sau a plantei mate, din cauza conținutului de cofeină.

Ordinea ingredientelor de pe etichetă indică de obicei ce se găsește în cea mai mare cantitate în amestec. Dacă ceaiul se numește ceai de zmeură, dar lista de ingrediente începe cu măr și hibiscus, acestea sunt probabil cele care dau cea mai mare parte a gustului și culorii. Zmeura poate fi prezentă într-o cantitate mai mică. Când alegeți, urmăriți și partea plantei folosită. La ghimbir se utilizează rizomul, la măceș fructul, la mușețel floarea, iar la mentă frunzele sau părțile aeriene. Partea plantei folosită este la fel de importantă și în cazul plantelor asociate în mod tradițional cu digestia, deoarece frunzele, rădăcinile și semințele nu au aceeași compoziție naturală și nici același gust.

Amestecul vrac vă permite să observați dimensiunea fiecărei componente și să ajustați cantitatea în funcție de mărimea ceainicului. Plicul este mai rapid de folosit, mai curat și mai ușor de transportat. Calitatea nu este determinată de forma de ambalare în sine, ci de materia primă folosită, de prelucrarea și depozitarea acesteia și de rețetă. 

Începeți la fel de practic ca în cazul tincturilor din plante: întrebați-vă ce așteptați de la această băutură. Doriți un ceai revigorant după masă, o ceașcă intensă care să vă încălzească, un amestec delicat pentru seară sau o băutură de fructe gustoasă și rece? Și nu uitați că plantele concrete din compoziție vă spun mai multe decât o denumire fantezistă de pe ambalaj. 

Menta piperată este prima alegere pentru funcționarea normală a sistemului digestiv și a intestinelor.¹ Aroma sa intensă și caracterul răcoritor echilibrează bine gustul mai dulce al mărului, feniculului sau lemnului-dulce.

Feniculul aduce un gust dulceag, cu note ușoare de anason și este asociat în mod tradițional cu digestia normală.² În amestecurile de ceai se folosesc cel mai frecvent fructele sale. Pentru o aromă mai intensă, le puteți zdrobi ușor înainte de a turna apa, astfel încât aceasta să intre în contact cu o suprafață mai mare a ingredientului.

Ghimbirul conferă amestecului o notă iute și un profil gustativ încălzitor. Ghimbirul este interesant nu doar prin efectul asupra digestiei, ci și asupra capacității naturale de apărare a organismului.³ Se potrivește bine cu mărul, coaja de lămâie sau de portocală, menta și condimentele.

O alternativă mai delicată este mușețelul. Gustul său floral, ușor dulceag, nu domină întreaga infuzie și poate fi combinat cu mentă, fenicul sau roiniță. Mușețelul este asociat în mod tradițional cu digestia normală, relaxarea și somnul.⁴ Combinația de ghimbir, fenicul, mușețel, mentă creață și anason stelat se regăsește în amestecul BIO de plante DIGES-TEA.

Ceaiul de seară ar trebui să aibă un gust plăcut, să nu conțină surse nedorite de cofeină și să fie suficient de delicat încât să reveniți cu plăcere la el. Mușețelul aduce un gust floral, teiul o aromă dulceagă de miere, iar roinița o notă proaspătă de lămâie.

Teiul cu frunză mare și mușețelul sunt strâns asociate cu relaxarea și somnul.⁵ Roinița este, la rândul său, asociată cu un efect relaxant și cu adormirea.⁶ Toate cele trei plante își găsesc în mod firesc locul în ritualul de seară, alături de lumina difuză și de alte plante folosite înainte de culcare.

Măceșele aduc o aciditate fructată și un gust mai bogat. Măceșul este apreciat pentru efectul asupra imunității, funcționării normale a sistemului respirator și digestiei.⁷ Gustul său este completat bine de hibiscus, măr, coajă de portocală și scorțișoară. Infuzia de măceșe nu este același lucru cu o porție de fructe proaspete măsurată cu precizie sau cu un supliment cu o cantitate declarată de vitamina C. Conținutul de nutrienți poate varia în funcție de materia primă, depozitare și preparare.

Florile de soc negru au o aromă florală delicată. Socul negru este popular pentru susținerea capacității de apărare a organismului și a funcționării normale a sistemului respirator.⁸ În amestecurile de fructe, aroma sa este discretă și nu domină gustul intens de hibiscus, măceșe sau ghimbir.

Și cimbrișorul oferă un sprijin ideal sistemului respirator.⁹ Are un gust intens, condimentat, așa că, de regulă, este suficientă o proporție mai mică în amestec.

Salvia este o plantă aromatică cu un gust ușor amărui. Pe lângă digestie, este asociată și cu capacitatea naturală de apărare a organismului și cu funcționarea normală a sistemului respirator.¹⁰ Datorită gustului intens, este de obicei mai plăcută într-un amestec.

Hibiscus sabdariffa conferă infuziei o culoare rubinie intensă și o aciditate pronunțată. Este asociat cu vitalitatea, revigorarea organismului și funcționarea normală a tractului intestinal.¹¹ Se potrivește excelent cu mărul dulceag, măceșele, coaja de portocală sau fructele de pădure. Hibiscusul este adesea motivul pentru care multe ceaiuri „de căpșuni”, „de zmeură” sau „de fructe de pădure” sunt roșii și plăcut acrișoare. Fructul menționat în denumire poate completa aroma, în timp ce baza infuziei este formată din măr, măceșe și hibiscus. De aceea, comparați întotdeauna denumirea cu lista completă de ingrediente.

Ceaiul de ghimbir poate fi foarte simplu: rizom tăiat, apă fierbinte și suficient timp. În amestecuri, gustul său iute este echilibrat de măr, coajă de portocală, mentă, soc, scorțișoară sau cardamom.

Ceaiul BIO de ghimbir cu măr și coajă de portocală completează ghimbirul cu mentă, eucalipt, salvie și flori de soc negru. Rezultatul este un amestec fructat și condimentat, în care ghimbirul nu rămâne singur, iar gustul iute este echilibrat de ingredientele mai dulci. În infuzia de ghimbir se poate adăuga miere după ce se răcește puțin. Gustul acesteia diferă în funcție de origine și tip, așa că mierea florală delicată va avea un efect diferit față de mierea de mană, mai intensă.

Urzica oferă o infuzie verde de plante, cu un gust ușor ierbos. Urzica mare este populară pentru proprietăți precum revigorarea organismului, vitalitatea, energia și capacitatea naturală de apărare a organismului.¹² În amestecurile de fructe, mărul, hibiscusul, zmeura sau căpșunile îi îmblânzesc plăcut gustul.

Menta, în schimb, se face remarcată chiar și în cantități mici. Este potrivită pentru infuzii simple, amestecuri de fructe și ceai rece preparat acasă. Menta creață are de obicei un gust mai delicat și mai dulceag, în timp ce menta piperată oferă un caracter mentolat mai pronunțat.

Crețișoara are un gust delicat de plante, ușor astringent. Este populară mai ales în rândul femeilor preocupate de confortul menstrual.¹³ Este adesea combinată cu roiniță, coada-șoricelului, zmeur sau fenicul. Pe lângă digestie și capacitatea de apărare a organismului, și salvia este asociată în mod tradițional cu confortul la menopauză și confortul premenstrual.¹⁰  Dar atenție, nu orice plantă este potrivită și în timpul sarcinii.

Roinița, socul negru, cimbrișorul și coada-șoricelului se numără printre ingredientele frecvente ale rețetelor de plante. Coada-șoricelului, de exemplu, este asociată cu digestia normală și funcționarea normală a căilor urinare și a rinichilor.¹⁴ Gustul său mai intens, amărui și ierbos, se completează bine cu menta, mușețelul și feniculul. În amestecuri se întâlnesc adesea și iarbă de lămâie, lavandă, gălbenele, zmeur, mur, lemn-dulce, anason, chimen sau anason stelat. Fiecare ingredient poate influența nu doar gustul, ci și cât de potrivită este băutura pentru o anumită persoană. Cu cât lista de ingrediente a amestecului este mai lungă, cu atât este bine să citiți eticheta mai atent.

Nu există un timp de infuzare universal pentru toate plantele. Florile și frunzele delicate transmit gustul apei mai repede, în timp ce rădăcinile tari, semințele și fructele pot avea nevoie de un contact mai îndelungat cu apa. 

• Folosiți apă proaspătă, fără mirosuri neplăcute
• Respectați cantitatea de amestec recomandată de producător
• Acoperiți vasul în timpul infuzării
• Nu prelungiți inutil timpul de infuzare a ceaiului

Ceainicul sau cana acoperită păstrează mai bine temperatura și limitează pierderea rapidă a compușilor aromatici odată cu aburul. Acest pas este util mai ales în cazul mentei, roiniței, salviei, feniculului sau mușețelului, al căror caracter se bazează în mare parte pe aromă. După infuzare, strecurați infuzia și gustați-o înainte de a adăuga un îndulcitor. Într-un amestec de calitate puteți descoperi dulceața naturală a mărului, feniculului, lemnului-dulce sau scorțișoarei și puteți constata că nu mai este nevoie să îl îndulciți.

Alegerea potrivită nu înseamnă, de cele mai multe ori, să căutați o singură plantă miraculoasă. Contează ingredientele, gustul, momentul zilei, modul de preparare și dacă ceaiul va fi o variație ocazională sau o parte obișnuită a rutinei.

Amestecurile simple, fără plantă de ceai, mate, guarana și alte ingrediente cu cofeină, nu conțin de obicei cofeină. Totuși, verificați întotdeauna lista completă de ingrediente, deoarece un amestec de fructe sau de plante poate fi combinat cu ceai verde sau negru.

Nu. Forma vrac permite evaluarea mai ușoară a dimensiunii și aspectului materiei prime, dar ambele variante pot fi de calitate. Contează originea plantelor, puritatea amestecului, prelucrarea, ambalarea și depozitarea corectă.

Sunt populare amestecurile cu mușețel, tei și roiniță. Verificați dacă nu conțin și plantă de ceai sau mate, dacă doriți să evitați cofeina înainte de culcare.

Da, dar începeți cu o combinație simplă de două până la trei ingrediente. Veți aprecia mai ușor gustul și veți identifica ingredientul care vi se potrivește. În cazul plantelor puternic aromatice, precum salvia, menta sau cimbrișorul, este suficientă o proporție mai mică.

Ceaiurile din plante și fructe pot fi răcoritoare, încălzitoare, delicate, florale sau plăcut acrișoare. Menta cu fenicul se potrivește după-amiaza, după masă, mușețelul cu teiul într-o seară liniștită, iar măceșele cu hibiscusul într-un ceainic cu infuzie de fructe, gustoasă atât caldă, cât și rece.

Când alegeți, priviți dincolo de partea din față a ambalajului. Urmăriți ordinea ingredientelor, partea plantei utilizată, sursele de cofeină, modul de preparare recomandat și propriile preferințe de gust. Tocmai aceste informații transformă o cutie colorată într-un ceai care își găsește un loc bine definit și plăcut în ziua dumneavoastră.