Aceasta este afirmația și, totodată, convingerea lui David Sinclair. Biolog australian, profesor de genetică și codirector al Centrului pentru Biologia Îmbătrânirii, el a spus aceste cuvinte cu mai bine de zece ani în urmă. Este și autorul cărții Sfârșitul îmbătrânirii, care a devenit un bestseller. Și nici nu e de mirare! Tema îmbătrânirii i-a preocupat încă din Antichitate pe filozofi, medici și conducători, mai târziu pe alchimiști, fiind și o sursă frecventă de inspirație pentru artiști, în special pentru pictori. Este limpede că omenirea a fost dintotdeauna interesată de cum să trăiască cât mai mult. David Sinclair adaugă că nici la o vârstă înaintată nu trebuie neapărat să ne confruntăm cu boli adesea grave, care afectează semnificativ calitatea vieții noastre de zi cu zi. Cercetările care îi investighează afirmațiile continuă, dar știm deja că limitele îmbătrânirii nu sunt stabilite dinainte doar de predispozițiile genetice. Dacă ne gândim că, în ultimii 100 de ani, durata vieții bărbaților cehi a crescut în medie cu 29 de ani, iar cea a femeilor cu peste 32 de ani, afirmația lui David Sinclair despre îmbătrânire ca boală care poate fi tratată nu mai pare, în acest context, chiar atât de science-fiction.

David este profesor de genetică și și-a dedicat întreaga viață cercetării, nu doar pentru a afla cum poate fi încetinită îmbătrânirea celulelor, ci și cum poate fi îmbunătățită calitatea generală a vieții umane. În toată copilăria a fost obsedat de ideea că fiecare om trebuie să moară cândva, iar această obsesie l-a însoțit până în anii de facultate, când a hotărât că aceasta va fi direcția carierei sale. Ca unul dintre inovatorii de marcă ai generației sale, a fost desemnat de revista Time drept „unul dintre cei mai influenți 100 de oameni din lume” și se numără printre cele mai influente cincizeci de persoane din domeniul sănătății. Este membru al consiliului de administrație al Federației Americane pentru Cercetarea Îmbătrânirii și a primit peste treizeci și cinci de premii pentru cercetările și descoperirile sale științifice importante.

După cum afirmă chiar el, îmbătrânirea nu este neapărat inevitabilă, iar obiectivul său este clar. Împreună cu echipa sa, ar dori să descopere cum putem trăi până la 120 de ani, simțindu-ne fizic ca la jumătatea acestei vârste. Potrivit lui, deși nu putem opri timpul, probabil că putem influența durata vieții noastre. Însă, cel mai important, este mai mult decât probabil că putem influența atât calitatea vieții, cât și moartea în sine. Astăzi știm deja că, în cazul persoanelor care ajung la vârste foarte înaintate, în jur de 100 de ani, moartea este de obicei rapidă, fără suferință, fără durere, adesea în somn. Celor mai mulți oameni, procesul de îmbătrânire, așa cum îl cunoaștem, li se pare firesc și de la sine înțeles. Inclusiv bolile adesea grave cu care, mai devreme sau mai târziu, trebuie să ne confruntăm. Dar lucrurile nu trebuie neapărat să stea așa...

David nu neagă procesul de îmbătrânire a celulelor noastre în sine, ci doar amintește că este medic, că are datoria de a alina suferința oamenilor și că este convins că toate bolile apar ca urmare a îmbătrânirii. Potrivit lui, îmbătrânirea reprezintă deteriorarea de lungă durată a celulelor, căreia organismul nu îi mai poate face față în cele din urmă, ceea ce duce la pierderea treptată a identității celulare și la cedarea țesuturilor. Ne putem imagina, de exemplu, că celulele creierului încep să se comporte ca niște celule ale pielii, iar celulele pielii ca niște celule hepatice. Pur și simplu, în organism se instalează haosul. David remarcă faptul că multe boli care afectează persoanele în vârstă pot fi ameliorate considerabil, dacă nu chiar „vindecate”, printr-o mai bună înțelegere a proceselor microbiologice care se deteriorează treptat la aceste persoane. Îmbătrânirea celulelor noastre este un proces pe care l-am putea încetini. Același lucru este valabil și în cazul bolilor virale. Mai ales al celor pe care astăzi le cunoaștem deja bine. Și aici, în cazul unei infecții, vârsta noastră biologică este extrem de importantă. Potrivit doctorului Sinclair, felul în care îmbătrânesc celulele noastre poate influența și susceptibilitatea la aceste boli. Doctorul Sinclair consideră că, în prezent, bolile apărute la vârste înaintate sunt privite ca un simptom inevitabil al bătrâneții, deși lucrurile ar putea sta exact invers. Ca urmare a îmbătrânirii celulelor pot apărea diverse boli. Cu alte cuvinte, putem privi bătrânețea ca pe o boală care poate fi tratată sau ținută sub control, la fel ca orice altă boală.

Oamenii de știință pot măsura cu precizie și semne ale îmbătrânirii, precum deteriorarea ADN-ului, scurtarea telomerilor (telomerii sunt porțiunile terminale ale cromozomilor), disfuncția mitocondrială, acumularea celulelor senescente și epuizarea celulelor stem. Organismul nostru produce celule senescente. Acestea sunt celule îmbătrânite care sunt încă vii, dar nu mai cresc și nu se mai divid. Însă prezența lor în organism este asociată cu eliberarea unor proteine cunoscute sub numele de citokine, care declanșează procese inflamatorii în corpul nostru. Trebuie spus că inflamația este un factor determinant al bolilor cardiace, al diabetului sau al demenței și face ca celelalte celule să îmbătrânească și să elibereze mai multe citokine.

În celulele corpului nostru sunt stocate două tipuri principale de informații: primul este informația genetică și al doilea, informația epigenetică. Epigenetica se referă la modificările chimice care au loc la nivelul genomului nostru și care determină activarea și dezactivarea anumitor gene. Mediul în care trăim și stilul nostru de viață fie încetinesc, fie accelerează ritmul ceasului nostru epigenetic. Informațiile epigenetice sunt probabil mai importante pentru supraviețuirea noastră pe termen lung decât genomul în sine, deși ambele sunt indispensabile.

În trecut au existat diverse teorii ale îmbătrânirii, însă cele mai multe se concentrau asupra unor cauze individuale. Cercetările de până acum asupra cauzelor îmbătrânirii nu au prelungit semnificativ durata maximă a vieții. Dar dacă ar exista o singură cauză a îmbătrânirii? David crede că este vorba despre o pierdere fundamentală de informații. Putem considera codul genetic o informație digitală. Așa cum informațiile digitale sunt stocate pe un „CD”, nucleotidele sunt stocate în ADN-ul nostru. Este un mod fiabil de a stoca și de a copia informații. ADN-ul poate supraviețui în apă clocotită, dar și patruzeci de mii de ani în oasele neanderthalienilor. Așadar, pierderea informațiilor nu are loc în codul genetic. Pierderea are loc probabil în epigenom, adică în timpul citirii propriu-zise a codului genetic, care oferă instrucțiuni celulelor nou formate prin diviziune. De exemplu, atunci când o omidă se transformă în fluture, codul genetic al acestei insecte nu se schimbă, ci se modifică doar modul de citire a genelor sale – epigenomul.

Îmbătrânirea este un proces complex, alcătuit din mai mulți factori. Oamenii de știință din prezent descriu cel mai adesea îmbătrânirea prin diverse semne caracteristice, precum pierderea celulelor stem sau instabilitatea genetică. Doctorul Sinclair descrie îmbătrânirea, simplu, ca pe o pierdere de informații.

Medicina actuală și toate investițiile în sănătate se concentrează în principal asupra tratamentului simptomatic al bolilor. Aceasta înseamnă suprimarea simptomelor fără a aborda adevărata cauză a bolii. Mult mai multă atenție ar trebui îndreptată către prevenție. Doctorul Sinclair spune că ne naștem cu informații genetice fără erori, care se deteriorează pe parcursul vieții. El crede că aceste informații se degradează prin deteriorarea continuă a cromozomilor sau a ADN-ului, chiar dacă celulele noastre încearcă să repare totul și să reducă la minimum daunele.

Încă din anii ’90, doctorul Sinclair a publicat în revista Science un studiu în care inducea în celulele de drojdie așa-numitul sindrom Werner. O boală numită și sindromul îmbătrânirii premature. Este o boală genetică rară care accelerează procesele de îmbătrânire, iar persoanele care suferă de ea trăiesc cel mult 20 de ani. În cadrul acestei cercetări, a descoperit că anumite molecule din organismul nostru pot încetini îmbătrânirea celulelor.

Sirtuinele sunt enzime, mai exact 7 tipuri de enzime, care controlează multe lucruri în organismul nostru, inclusiv sănătatea celulelor noastre, dar și dacă vom avea exces ponderal sau dacă creierul nostru va fi sănătos și în formă. Când sirtuinele nu mai funcționează corect, apare îmbătrânirea. Pe scurt, sirtuinele sunt gardienii organismului nostru, ne protejează de boli și, atunci când codul genetic al ADN-ului este deteriorat, se grăbesc să repare aceste daune. Nu doar că ne protejează de boli, ci reduc și inflamația cronică, care duce la ateroscleroză, tulburări metabolice, colită ulcerativă, artrită sau astm. În plus, previn moartea celulară și întăresc mitocondriile, care sunt uzinele energetice ale celulelor noastre.

Potrivit lui David, există numeroase lucruri prin care putem ajuta la menținerea sirtuinelor active. Să facem sport, să ne expunem la variații de temperatură, precum sauna și răcirea ulterioară a corpului, dar și să reducem aportul alimentar (restricție calorică) sau să limităm consumul de carne ori chiar să renunțăm la carne. Această teorie este confirmată de așa-numitele zone albastre de pe planeta noastră, care includ regiuni și țări precum Grecia, mai exact insula Ikaria, Italia (o regiune din Sardinia), insulele tropicale Okinawa din Japonia, Loma Linda din California sau peninsula Nicoya din Costa Rica. În aceste locuri trăiesc mulți oameni care depășesc vârsta de 100 de ani, iar vârsta medie generală este, de asemenea, mult mai mare decât în alte părți ale planetei. Nu este o coincidență că aceste locuri se aseamănă destul de mult în mai multe privințe.

Este principalul regulator al energiei celulare, care controlează foamea și consumul de energie. Activarea AMPK intensifică procesele catabolice din organism, care ar trebui să imite restricția calorică. Cercetările confirmă că activarea AMPK poate prelungi viața. În prezent, aceasta reprezintă o țintă în special pentru tratamentul diabetului și al obezității.

În ultimii ani, cercetările se concentrează asupra motivului pentru care organismul dezvoltă rezistență pe termen lung atunci când este expus unui stres sănătos de scurtă durată, precum postul intermitent, exercițiile fizice de intensitate ridicată, stresul provocat de căldură sau de frig. Pe scurt, orice stimulează corpul la nivel celular pentru a deveni mai puternic și mai rezistent. Organismul nostru trebuie călit în permanență prin aceste forme de stres sănătos de scurtă durată, pentru a deveni mai puternic și mai rezistent. Stresul celular moderat este benefic pentru epigenomul nostru, deoarece stimulează genele longevității. Acest proces de călire a organismului și activarea genelor longevității care rezultă din el poartă numele de efect de hormeză. Auzim despre stres în fiecare zi, dar aici nu este vorba despre stresul cronic patogen, care ne dăunează pe termen lung. Aici vorbim despre un stres pozitiv de scurtă durată asupra organismului. Potrivit doctorului Sinclair, acest stres sănătos de scurtă durată susține sănătatea celulelor noastre și deblochează potențialul de longevitate pe care l-am dezvoltat pe parcursul evoluției.

În zonele albastre, unde oamenii ajung la vârste înaintate, activitatea fizică este un factor esențial al longevității. Acești oameni au, în general, parte de suficientă mișcare, deoarece lucrează la fermele lor, la lumina zilei, chiar și cinci ore pe zi. De patru sute de ani, medicii sunt de acord că mișcarea este importantă pentru sănătate doar pentru că îmbunătățește circulația sângelui și previne astfel depunerea plăcii, care ulterior înfundă vasele de sânge și afectează întregul sistem cardiovascular. David este convins că efectul pozitiv al mișcării asupra sănătății noastre se manifestă la un nivel mult mai profund: la nivel celular. S-a demonstrat științific că persoanele care fac sport regulat tind să aibă telomeri mult mai lungi decât persoanele sedentare. Multe studii confirmă, de asemenea, că exercițiile fizice pot ajuta la prevenirea scurtării telomerilor. În trecut, oamenii credeau că trebuie să alerge maratoane pentru a beneficia la maximum de mișcare, dar antrenamentele scurte pe intervale, de intensitate ridicată, sunt mult mai bune pentru sănătate. Exercițiile fizice supun organismul unui stres, ceea ce crește nivelul de NAD (nicotinamid adenin dinucleotidă), care poate favoriza longevitatea.

În corpul nostru există două căi importante de apărare împotriva îmbătrânirii – mTOR și sirtuinele. mTOR coordonează reacții precum creșterea celulară, moartea celulară (apoptoza) și inflamația. S-a demonstrat că, dacă încetinim activitatea mTOR la animale, acestea trăiesc mai mult. Oamenii de știință consideră că acest lucru se întâmplă deoarece încetinirea poate menține funcția celulelor stem și declanșa reciclarea celulelor deteriorate (autofagia). În alimentația oamenilor din zonele albastre se regăsesc cel mai frecvent legume, fructe și leguminoase. Aceștia consumă mai puțină carne sau brânzeturi și, mai ales, mănâncă ceea ce cultivă singuri. Pentru a încetini activitatea mTOR, este foarte important să renunțăm la mesele frecvente. Ideal este să mâncăm o dată, cel mult de 2 ori pe zi. Nu este vorba despre înfometare sau despre o stare de malnutriție, ci despre restricție calorică. Adevărul trist este că majoritatea oamenilor mănâncă astăzi prea mult și prea des. O soluție poate fi introducerea postului intermitent, care durează „doar” câteva ore. În perioada în care nu mâncați, organismul este din nou supus unui stres de scurtă durată și, simplificând, are loc o încetinire a îmbătrânirii. Organismului îi este suficientă doar cantitatea de hrană necesară supraviețuirii.

Pe lângă frecvența meselor, este important să urmăriți și compoziția alimentației, în special cantitatea de proteine animale consumate. Știm că o cantitate mare de carne, mai ales de carne roșie procesată industrial, este dăunătoare, deoarece conține N-oxid de trimetilamină, asociat cu un risc crescut de boli de inimă. Carnea roșie procesată industrial este cea mai nocivă, deoarece se observă o legătură între consumul acestui aliment și bolile intestinelor și ale pancreasului. Trebuie subliniat mai ales că nu este bine să avem în alimentație un exces de aminoacizi care se găsesc în carne, deoarece tocmai aceștia mențin activă proteina mTOR în organism. Pe termen lung, acest lucru este dăunător – dezactivează apărarea naturală împotriva îmbătrânirii și a bolilor. Un studiu arată că persoanele care consumă multe proteine animale au un nivel mai scăzut de NAD, dezactivând astfel apărarea celulară împotriva îmbătrânirii.¹

Cele mai recente cercetări confirmă că expunerea la căldură sau la frig este la fel de importantă ca schimbarea alimentației descrisă mai sus. Aceasta deoarece gena sirtuină-3, care este activată de frig, favorizează producerea grăsimii brune, literalmente împânzită de mitocondrii, care folosesc energia din grăsimea albă și accelerează metabolismul. Mai simplu spus, grăsimea brună consumă grăsimea albă, care se depune cel mai adesea pe abdomen sau între organe și a cărei prezență în cantități mai mari este asociată cu boli cronice. Mulți ani, oamenii de știință au crezut că doar nou-născuții au grăsime brună și că apoi o pierdem complet, la scurt timp, odată cu înaintarea în vârstă. Dar apoi a intrat în scenă Wim Hof și s-a descoperit că și o persoană de șaizeci de ani poate avea rezerve de grăsime brună. Probabil nici nu mai trebuie să menționez că Wim Hof este legendar tocmai datorită recordurilor sale mondiale extreme, precum cele 2 ore petrecute nemișcat într-o cadă cu gheață, ascensiunea pe Muntele Everest doar în șort și desculț sau alergarea unui maraton în deșertul Namib fără apă. Prin aceste performanțe, a spulberat miturile despre ceea ce poate face corpul uman. Prin călirea organismului prin expunere la frig stimulați producerea grăsimii brune, care vă va ajuta să ardeți grăsimea albă „urâtă” de pe abdomen și, în plus, activați genele longevității.² Când auziți toate acestea, nu vă gândiți să faceți mâine un duș cu apă rece ca gheața? :)

Astăzi știm deja că unele suplimente alimentare pot avea un efect benefic asupra sănătății celulelor noastre. Și există chiar mai multe astfel de suplimente. Nicotinamid adenin dinucleotida, pe scurt NAD, este o moleculă care se găsește în toate celulele vii. NAD este un regulator central al multor procese biologice majore, inclusiv al îmbătrânirii și al bolilor. Servește literalmente drept combustibil pentru sirtuine, pentru ca acestea să își îndeplinească bine rolul. Cu cât se găsește mai mult NAD în organism, cu atât sirtuinele sunt mai active. Totuși, NAD sub formă de supliment alimentar este mai greu de metabolizat. Molecula care funcționează mai bine se numește eNeMeN și este transformată imediat de organism în NAD. Această moleculă ajută la menținerea sirtuinelor active. Profesorul Sinclair recomandă administrarea a 1 gram de eNeMeN dimineața devreme, împreună cu o sursă de grăsimi, de exemplu iaurt, deoarece grăsimile îmbunătățesc biodisponibilitatea eNeMeN.

Resveratrolul este un antioxidant pe care îl putem găsi în vinul roșu. La fel ca mulți alți antioxidanți benefici pentru sănătate, resveratrolul este un polifenol produs de anumite plante ca răspuns la stres sau la leziuni, într-un proces numit xenohormeză. Resveratrolul se găsește și în cacao, arahide și afine, iar în anii ’90 ai secolului XX, oamenii de știință i-au descoperit proprietățile cardioprotectoare (capacitatea de a proteja inima).

David Sinclair descrie resveratrolul ca pe o moleculă care ajută la încetinirea îmbătrânirii prin activarea sirtuinei SIRT1, care poate fi activată și prin restricție calorică, o altă metodă dovedită de prelungire a vieții. Pe de altă parte, astăzi se știe deja că resveratrolul se absoarbe slab în sistemul digestiv atunci când comprimatul este luat cu apă. David însuși spune că ia resveratrolul, de exemplu, cu iaurt, dimineața, deoarece, prin activarea SIRT1, acesta poate perturba ritmul circadian și somnul. O altă posibilitate este să turnați resveratrolul sub limbă și să îl lăsați să acționeze cel puțin un minut, împreună cu o linguriță de ulei din ficat de cod. Sub limbă, țesutul este mai subțire, iar substanțele ajung mai repede în organism, fără efectul distructiv al tractului digestiv.

Postul sau restricția calorică reprezintă o metodă de longevitate verificată de-a lungul mileniilor. Este o modalitate eficientă de a activa AMPK și sirtuinele. În plus, se știe că șocul provocat de frig sau de căldură declanșează hormeza în organism. Aceasta înseamnă că saunele fierbinți, călirea organismului prin expunere la frig și dușurile reci supun organismul unui stres benefic, pentru a-i crește rezistența și a activa genele longevității. Profitați de iarna care se apropie și valorificați-vă potențialul de longevitate, îmbunătățiți-vă imunitatea și condiția fizică prin călirea organismului prin expunere la frig.

Anul trecut, Organizația Mondială a Sănătății a recunoscut bătrânețea ca boală. Poate că, în curând, bătrânețea va fi privită ca o boală care poate fi vindecată. Până atunci, ne putem prelungi viața prin restricție calorică, post intermitent, exerciții fizice și mișcare, călirea organismului prin expunere la frig sau anumite suplimente alimentare precum NAD+, eNeMeN ori resveratrol.

Poate că nu ar fi rău să ne gândim la viitorul omenirii dacă durata de viață a oamenilor de pe planetă s-ar prelungi. Și în sfera economică și socială, David are suficiente răspunsuri rezonabile la întrebările fundamentale ale civilizației. Este clar că intenția nu este de a crea o armată de bătrâni care nu se pot descurca singuri. Dimpotrivă. În viitor, oamenii ar putea fi mult mai activi, s-ar putea dedica și la bătrânețe activităților care le plac sau ar putea petrece mai mult timp cu familia. De asemenea, ar putea desfășura activități care nu sunt axate în primul rând pe performanță și viteză, iar întreaga societate ar beneficia de experiența lor de viață și de cunoștințele lor.

David amintește și că nu putem scăpa complet de boli, dar acestea vor apărea abia în ultima etapă a vieții, astfel încât oamenii să nu mai fie nevoiți să treacă prin luni sau ani întregi de suferință înainte de moarte, ca în prezent. Din punct de vedere economic, adaugă că, dacă oamenii nu vor fi bolnavi luni și ani întregi înainte de moarte, fondurile alocate tratamentului și îngrijirii pacienților vor putea fi folosite mult mai eficient. Nu este îngrijorat de teama că omenirea nu ar putea face față unui număr mai mare de oameni pe planetă și amintește că și acum trăim mult mai mult decât acum o sută de ani. Acest lucru se datorează faptului că procesul este treptat, astfel încât să ne putem pregăti din timp și adapta la această nouă realitate. Încheie cartea Sfârșitul îmbătrânirii cu un apel emoțional și umanitar pentru reclasificarea îmbătrânirii ca boală, astfel încât să o putem aborda ca pe o problemă care poate fi rezolvată. „Trebuie să trecem într-o lume în care știm mult mai multe despre corpurile noastre și despre ceea ce se întâmplă în ele, pentru a putea depăși problemele înainte ca acestea să ne provoace cu adevărat boli.”

Cartea integrală a lui David Sinclair, Sfârșitul îmbătrânirii, o găsiți în magazinul nostru online!

Jiří Votava

1. SEYEDSADJADI, Neda, Jade BERG, Ayse A BILGIN, Nady BRAIDY, Chris SALONIKAS și Ross GRANT. High protein intake is associated with low plasma NAD+ levels in a healthy human cohort. 2018.

2.SHI, Tong, Fei WANG, Emily STIEREN și Qiang TONG. SIRT3, a mitochondrial sirtuin deacetylase, regulates mitochondrial function and thermogenesis in brown adipocytes. 2005.