În articolul de mai jos vom aborda, așadar, îngrijirea dinților în ansamblu – de la periajul regulat, inclusiv curățarea spațiilor interdentare, până la factorii care influențează aspectul dinților și motivele pentru care culoarea lor poate varia de la o persoană la alta.
Cuprins
- De ce diferă dinții între ei: culoarea nu ține doar de periaj
- Ce factori provoacă cel mai frecvent colorarea dinților?
- Dimineața, seara… și mai ales temeinic: baza unui periaj corect
- Cele mai frecvente greșeli la periajul dinților
- Ce se întâmplă în gură după masă
- Nu este vorba doar despre periuță: vitaminele și mineralele au și ele un rol
- Ingrediente naturale și metode de îngrijire acasă
- Un zâmbet mai alb, pe scurt
- Pentru că zâmbetul face mai mult decât credem
De ce diferă dinții între ei: culoarea nu ține doar de periaj
Când vorbim despre culoarea dinților, presupunem adesea automat că doar îngrijirea și periajul regulat joacă rolul principal. Însă nuanța dinților nu este aceeași la toată lumea, nici măcar atunci când rutina este urmată cu atenție. Fiecare dantură are propria structură naturală, care influențează aspectul exterior al dinților. La bază se află smalțul, dentina și pulpa dentară – iar tocmai combinația dintre smalț și dentină poate determina dacă dinții par mai deschiși la culoare sau au o nuanță mai caldă. La unele persoane, smalțul este în mod natural mai gros și mai luminos, în timp ce la altele poate fi mai subțire și poate lăsa să transpară mai mult nuanța dentinei de dedesubt.
Un rol îl are și mediul din cavitatea bucală, deoarece aici se găsesc diverse microorganisme care formează împreună așa-numitul microbiom oral. Tocmai de aceea, când vine vorba despre îngrijirea dinților, se menționează adesea nu doar regularitatea, ci și tehnica de periaj și atenția acordată zonelor ușor de trecut cu vederea – de exemplu, spațiilor interdentare.
Care sunt cei mai frecvenți factori care duc la colorarea dinților?
De obicei, nuanța dinților nu se schimbă de pe o zi pe alta. Mai degrabă, mici obiceiuri își lasă treptat amprenta și se adună, până când ne privim în oglindă și ne întrebăm când s-a putut produce schimbarea. Colorarea dinților poate fi influențată de numeroși factori care revin mereu de-a lungul timpului – iar pe aceștia îi vom analiza acum mai îndeaproape.
Printre cei mai frecvenți factori se numără:
Îngrijirea insuficientă sau neregulată a dinților: culoarea dinților poate depinde de cât de consecventă este rutina dumneavoastră zilnică. Dacă periajul este făcut în grabă, spațiile interdentare sunt omise sau anumite zone ale danturii sunt trecute frecvent cu vederea, în timp se poate acumula placă dentară, iar dinții pot căpăta un aspect mai tern. În schimb, periajul regulat poate ajuta la menținerea unei suprafețe dentare mai curate și la îndepărtarea mai eficientă a petelor superficiale obișnuite, asociate, de exemplu, cu băuturile sau alimentele pigmentate.
Alimentele și băuturile cu pigmenți puternici: băuturile și alimentele pigmentate pot lăsa destul de repede pete superficiale pe dinți. Adesea, este vorba chiar despre cele pe care le consumăm în mod regulat. Exemple tipice sunt cafeaua, ceaiul, vinul roșu sau fructele de pădure. Dacă nu doriți să le eliminați din alimentație, un truc simplu poate fi de ajutor: beți apă după astfel de băuturi sau clătiți-vă scurt gura cu apă de gură (dacă o aveți la îndemână). Pigmentul are nevoie de puțin timp pentru a se „fixa” pe suprafața dinților, așa că și acest mic gest poate face diferența în aspectul general.
Fumatul și nicotina: efectele fumatului devin vizibile treptat pe dinți. În timp, dinții pot părea mai gălbui și pot apărea și pete mai închise la culoare. Acest lucru se datorează în principal faptului că substanțele din tutun, precum nicotina și gudronul, aderă ușor la suprafața dinților și le pot schimba astfel culoarea în timp. Iar pentru că nicotina este prezentă și în unele alternative la fumat, un efect similar poate apărea și în cazul acestora.
Vârsta și genetica: deși poate nu pare tocmai corect, genetica și vârsta au un rol important în nuanța dinților noștri. Aspectul dinților se poate schimba în mod natural în timp, motiv pentru care unele persoane își păstrează un zâmbet mai luminos pe termen lung, iar altele nu. Acesta este încă un motiv pentru care culoarea dinților, în sine, nu indică neapărat cât de atentă este rutina dumneavoastră de îngrijire.
Anumite medicamente: în unele cazuri, administrarea anumitor medicamente poate influența și culoarea dinților, mai ales atunci când tratamentul durează mai mult timp.
Fluorul: fluorul se găsește în unele paste de dinți și ape de gură. Deși fluorul contribuie la menținerea mineralizării dinților,1 și în cazul pastei de dinți este bine să respectați utilizarea obișnuită și să nu „exagerați” inutil. Cu alte cuvinte – nu este nevoie să aplicați o cantitate mare de pastă, să vă periați dinții încontinuu sau să adăugați fluor în mai multe etape de-a lungul zilei doar pentru că „mai mult înseamnă mai bine”. Dacă fluorul este folosit prea des sau în cantități mari, acest lucru se poate reflecta în timp și în aspectul smalțului. De exemplu, în cazul copiilor se aleg de obicei paste de dinți destinate vârstei lor și este bine să urmați recomandarea medicului stomatolog.
Deteriorarea mecanică a dintelui: uneori, nuanța dinților este influențată și de o deteriorare mecanică – de exemplu, atunci când un dinte se ciobește sau se fisurează. În timp, dintele poate părea mai închis la culoare, cenușiu sau poate avea o nuanță diferită față de dinții din jur, ori poate prezenta o schimbare vizibilă de culoare. Dacă diferența este mai pronunțată, este indicat să discutați cu medicul stomatolog.
Dimineața, seara… și, mai ales, temeinic: baza unui periaj corect
Regula generală este să vă periați dinții de cel puțin două ori pe zi – dimineața, după trezire, și seara, înainte de culcare. Se recomandă un periaj de aproximativ 2 minute, iar în cazul periuțelor electrice și sonice, temporizatorul ajută adesea la respectarea acestei durate. În timpul periajului, se recomandă de obicei să țineți periuța la un unghi de 45° față de dinți și să procedați sistematic, pentru a nu omite zonele mai greu accesibile. Rutina ar trebui să includă și curățarea limbii, deoarece și pe aceasta se pot acumula impurități și bacterii.
În timpul periajului, nu este indicat să apăsați pe periuță sau să „frecați” dinții dintr-o parte în alta. Chiar și cu un periaj atent, unele zone pot rămâne mai greu accesibile – în special de-a lungul liniei gingivale. În acest caz, pot fi utile tabletele speciale care se mestecă și colorează dinții acolo unde se acumulează placa dentară. Astfel, este mai ușor să vedeți căror zone trebuie să le acordați mai multă atenție în timpul periajului. Iar când nu vă puteți peria dinții după masă, poate ajuta măcar o clătire scurtă a gurii cu apă.
Cum să alegeți periuța de dinți?
Indiferent dacă alegeți o periuță manuală, electrică sau sonică, cele mai importante sunt finețea și densitatea perilor. Periuțele cu peri medii și tari pot solicita inutil gingiile și smalțul dentar în timpul unui periaj intens, așa că este mai bine să alegeți o variantă cu peri mai moi. Capul periuței ar trebui să fie suficient de mic pentru a ajunge cu ușurință și la dinții din spate – tocmai aceștia sunt de obicei mai greu accesibili. Ideal este să schimbați periuța aproximativ o dată la trei luni sau mai devreme, dacă este vizibil uzată.
Iar dacă doriți ceva care să vă ușureze puțin periajul și, în același timp, să îl ducă la un nivel superior, periuța sonică este una dintre cele mai comode opțiuni. Funcționează pe baza vibrațiilor și, datorită vitezei mai mari, poate pune în mișcare lichidul din gură (apa, saliva și pasta de dinți). Astfel, „mișcarea” ajunge și în spațiile în care o periuță obișnuită nu pătrunde pe deplin – de obicei între dinți sau sub linia gingivală. Unul dintre principalele criterii este performanța – ideal, cel puțin 30 000 de mișcări pe minut. De exemplu, periuța de dinți sonică B-Light LED ajunge chiar la 31 000 de mișcări pe minut, încadrându-se exact în categoria în care putem vorbi deja despre o tehnologie sonică cu adevărat performantă.
Dar cum să alegeți pasta de dinți?
Alegerea pastei de dinți nu trebuie să fie complicată. Important este mai ales să vi se potrivească la periaj și să vă ofere o senzație plăcută. Dacă vă atrage o abordare mai „naturală”, puteți alege paste de dinți cu plante sau cu ingrediente naturale, care au de obicei formule mai simple și sunt adesea mai plăcute pentru utilizarea zilnică.
Dacă vă preocupă și nuanța dinților și doriți să le oferiți un aspect mai alb, puteți alege o pastă de dinți cu efect de albire – de exemplu, cu cărbune activ. Aceasta este potrivită mai ales atunci când aveți impresia că pe dinți se depun mai repede pete superficiale, de exemplu de la cafea sau ceai. Dacă doriți o recomandare concretă, puteți arunca o privire, de exemplu, la pasta de dinți pentru albire WellMax.
Mici ajutoare care lipsesc adesea din baie
Pe lângă periuța clasică, poate fi utilă și o periuță cu un singur smoc de peri, potrivită pentru o curățare suplimentară, mai precisă, în anumite zone – de exemplu, în jurul gingiilor sau în zona molarilor. Totuși, spațiile interdentare merită și mai multă atenție. Periuța de dinți nu ajunge chiar peste tot, iar tocmai între dinți se acumulează adesea resturi alimentare și placă dentară. De aceea, ața dentară sau periuțele interdentare sunt adesea incluse în rutină. Dacă nu sunteți sigur ce să alegeți, poate fi util să cereți sfatul medicului stomatolog, care vă va recomanda dimensiunea potrivită.
Iar dacă doriți să aveți în baie și ceva în plus, există și gutiere LED cu lumină albastră și roșie, care se folosesc împreună cu un gel de albire. Acestea fac deja parte din așa-numitul „arsenal de înfrumusețare” pentru un aspect mai plăcut al dinților. Și, sincer – dacă vă atrage un zâmbet mai alb, dar nu doriți să apelați imediat la o albire mai costisitoare la stomatolog, aceasta poate fi o variantă care merită măcar explorată.
Cele mai frecvente greșeli în periajul dinților
Chiar și atunci când vă străduiți să vă periați dinții regulat, se poate întâmpla să vă scape mici detalii care se repetă zi de zi – tocmai de aceea este bine să le aveți în vedere.
Cel mai adesea este vorba despre:
- presiune prea mare asupra periuței (adesea din dorința de a „curăța dinții temeinic”)
- periaj doar „pe partea din față” (fără o curățare atentă a suprafețelor interioare)
- neglijarea limbii (deși și aceasta contribuie la impresia generală)
- omiterea îngrijirii interdentare (ață dentară sau periuțe interdentare)
- folosirea unei periuțe uzate (care începe să își piardă forma și eficiența)
- folosirea unor peri prea tari (pot părea mai eficienți, dar nu este așa)
- periaj imediat după consumul alimentelor acide (de exemplu, după citrice – este mai bine să așteptați puțin, aproximativ 30 de minute)
- periaj la întâmplare, fără un sistem (unele zone sunt curățate în mod repetat, iar altele aproape deloc)
Ce se întâmplă în gură după masă
Poate vă este cunoscută situația – dinții sunt periați, totul pare în regulă… și totuși, uneori, aveți senzația că zâmbetul dumneavoastră arată „altfel” pe parcursul zilei. Acest lucru este adesea legat de ceea ce se întâmplă în gură după masă. În cavitatea bucală se formează în mod natural placa dentară, adică o peliculă lipicioasă, deschisă la culoare, care conține bacterii și poate începe să se depună pe dinți la scurt timp după masă. Când alimentele conțin zahăr sau glucide, bacteriile din placa dentară pot produce acizi care acționează treptat asupra smalțului dentar. Iar când acest „joc” se repetă frecvent, fără o curățare temeinică ulterioară, în timp poate apărea și o zonă cu probleme care nu mai poate fi tratată doar prin îngrijire acasă și care necesită de obicei o intervenție la stomatolog – de exemplu, o plombă.
Dacă placa bacteriană nu este îndepărtată o perioadă îndelungată (mai ales de-a lungul liniei gingiilor sau între dinți), în timp se poate întări, formând tartru, care în unele locuri se ține cu adevărat „cu dinții” și nu poate fi îndepărtat ușor. Tocmai de aceea, când vine vorba de îngrijirea dinților, se vorbește atât de des despre periuțele interdentare sau ața dentară deja menționate.
Un rol în acest proces îl pot avea și anumite băuturi – de exemplu, cele care conțin acid fosforic, precum băuturile răcoritoare carbogazoase (de exemplu Coca-Cola, Pepsi, Kofola sau diverse variante de „cola” din magazine). Dacă le consumați frecvent, este bine să le limitați și să le considerați mai degrabă o plăcere „ocazională”.
Nu este vorba doar despre periuța de dinți: intră în joc și vitaminele și mineralele
Oricât de bine v-ați îngriji dinții și chiar dacă respectați tot ce am discutat până acum, uneori este pur și simplu evident că nu toate danturile se comportă la fel. Pe lângă periuța de dinți, și alimentația își spune adesea cuvântul. De aceea, în legătură cu dinții sunt menționate frecvent și anumite vitamine și minerale, care au legătură cu smalțul dentar și cu starea generală a cavității bucale. Ideal este să obțineți acești nutrienți în mod natural din alimentație, dar dacă aceasta este deficitară pe termen lung sau destul de monotonă, merită să apelați și la suplimente alimentare. Acestea sunt însă mai degrabă un sprijin discret, din plan secund, nu baza întregii îngrijiri.
Calciu: calciul este cel mai des menționat când vine vorba despre dinți – un adevărat clasic. De ce? Pentru că contribuie la menținerea sănătății dinților.2 Surse excelente sunt produsele lactate (iaurt, chefir, brânzeturi), semințele de mac, susanul/tahini, sardinele, broccoli sau varza creață.
Fosfor: fosforul se găsește destul de frecvent în alimentație – de exemplu în ouă, pește, carne, leguminoase, nuci, semințe sau cereale integrale. Este adesea asociat cu alte minerale, pe care organismul le folosește și la nivelul dinților și al oaselor. Și despre el se precizează că contribuie la menținerea sănătății dinților.3
Magneziu: magneziul este adesea asociat cu echilibrul general al alimentației și cu modul în care funcționează organismul în ansamblu. Contribuie la menținerea sănătății dinților4 și se găsește în mod natural, de exemplu, în semințe de dovleac, migdale, leguminoase, cereale integrale, cacao sau legume cu frunze verzi.
Vitamina C: vitamina C este asociată de cei mai mulți dintre noi în principal cu imunitatea, dar își are locul și în îngrijirea dinților și a cavității bucale, datorită rolului său pentru gingii. Aceasta contribuie la formarea normală a colagenului pentru funcționarea normală a gingiilor.5 Ardeiul roșu, kiwi, citricele, căpșunile, broccoli sau varza murată conțin cantități mari de vitamina C.
Vitamina K2: vitamina K2 este un fel de „jucător discret”, care apare mai degrabă indirect în discuțiile despre dinți. Vitamina K contribuie la menținerea sănătății sistemului osos.6 Și, chiar dacă dintele nu este un os, dantura își are totuși „baza” în oasele maxilare. În plus, K2 este adesea asociată în suplimentele alimentare cu calciul sau cu vitamina D3. Se găsește, de exemplu, în brânzeturi maturate, gălbenuș, ficat sau alimente fermentate.
Vitaminele din grupa B: vitaminele B sunt discutate de obicei mai ales în legătură cu energia și starea de bine psihică, dar au un rol în organism pe termen lung – iar în cazul dinților apar mai ales ca parte a unui „ansamblu” a cărui importanță nu trebuie subestimată. Le puteți obține din alimentație, de exemplu din carne, pește, ouă, produse lactate, leguminoase, cereale integrale și legume.
Vitamina D: vitamina D începe de obicei să primească mai multă atenție în perioadele cu puțin soare. Contribuie la menținerea sănătății dinților7 și se găsește în pește gras (somon, macrou, sardine), gălbenuș, ficat sau alimente îmbogățite.
Ingrediente naturale și metode de îngrijire acasă
Periuța și pasta de dinți rămân baza îngrijirii, dar uneori întâlnim și diverse alternative „naturale”, asociate cu igiena orală mai ales pentru o respirație proaspătă sau un aspect mai alb al dinților. Și, chiar dacă nu fac minuni pe loc, unele dintre aceste metode pot avea sens pentru îmbunătățirea aspectului de suprafață – mai ales când sunt folosite cu măsură.
Cărbune activ: se numără printre cele mai cunoscute soluții „naturale” pentru un aspect mai alb al dinților. Îl găsiți adesea chiar în pastele de dinți sau în pudrele dentare și este folosit mai ales pentru că poate ajuta la îmbunătățirea aspectului de suprafață și la completarea curățării.
Bicarbonat de sodiu: este un remediu clasic folosit acasă. Unele persoane îl folosesc singur, altele îl adaugă în pasta de dinți – dar și aici mai puțin poate însemna uneori mai mult și nu este nevoie să fie folosit în fiecare zi.
Ulei de cocos: este apreciat mai ales pentru că se folosește foarte ușor, în doar câteva minute. Dimineața sau seara, puneți în gură o linguriță de ulei de cocos și plimbați-l încet printre dinți timp de câteva minute (ca atunci când vă clătiți gura). Apoi scuipați uleiul (ideal în coșul de gunoi, nu în chiuvetă) și clătiți gura cu apă. Nu este vorba despre o albire pronunțată, ci mai degrabă despre faptul că această metodă poate favoriza senzația de prospețime și de gură mai curată.
Argilă: este ceva mai puțin cunoscută, dar apare uneori ca alternativă minimalistă. Mai ales în rândul celor care preferă formulele simple și vor să încerce în plus ceva „natural”. Și aici este vorba mai degrabă despre aspectul de suprafață decât despre rezultate spectaculoase peste noapte.
Un zâmbet mai alb, pe scurt
- Periați dinții regulat și temeinic, nu doar „pe fugă”
- Folosiți o periuță moale și nu apăsați mai mult decât este necesar
- Nu uitați de spațiile interdentare – tocmai acolo se acumulează adesea cele mai multe depuneri
- Pentru a completa curățarea în jurul gingiilor și al molarilor, încercați o periuță cu un singur smoc
- Dacă periuța manuală nu vi se potrivește pe deplin, o periuță electrică sau sonică poate fi o alegere foarte bună
- După cafea, ceai sau vin, beți apă sau clătiți-vă puțin gura
- Când nu aveți posibilitatea să vă spălați pe dinți, apelați măcar la o „soluție rapidă” – apa sau apa de gură sunt totuși mai bune decât nimic
- Dacă vă preocupă petele de suprafață, poate fi util să alegeți o pastă de dinți destinată unui efect de albire
- Și alimentația influențează aspectul general – mai ales calciul, fosforul, vitamina D, magneziul, vitamina C, K2 și vitaminele B
- Dacă vă tentează metodele de îngrijire acasă sau cele naturale, puteți încerca cărbune activ, bicarbonat de sodiu, ulei de cocos sau argilă
- Și, nu în ultimul rând: vizitele regulate la medicul stomatolog și ședințele de igienizare dentară sunt esențiale, deoarece unele depuneri pur și simplu nu mai pot fi îndepărtate acasă – și tocmai acestea dau adesea acel aspect „tern”
Pentru că zâmbetul face mai mult decât credem
Fie că vă preocupă doar câteva pete de cafea, fie că aveți impresia că dinții par mai terni, cea mai mare diferență o fac de obicei pașii foarte simpli, repetați zi de zi. Uneori este suficient să schimbați un singur detaliu care a lipsit mult timp din rutina dumneavoastră – și chiar și acesta poate îmbunătăți surprinzător de repede aspectul general. Alegeți, așadar, un lucru din articol pe care să îl încercați săptămâna viitoare și vedeți dacă „imaginea din oglindă” se schimbă exact în direcția dorită – spre dinți mai curați și un zâmbet mai alb.
Surse:
1. Acestea sunt mențiuni de sănătate autorizate pentru fluorură, incluse în lista mențiunilor de sănătate autorizate în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1924/2006.
2. Acestea sunt mențiuni de sănătate autorizate pentru calciu, incluse în lista mențiunilor de sănătate autorizate în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1924/2006.
3. Acestea sunt mențiuni de sănătate autorizate pentru fosfor, incluse în lista mențiunilor de sănătate autorizate în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1924/2006.
4. Acestea sunt mențiuni de sănătate autorizate pentru magneziu, incluse în lista mențiunilor de sănătate autorizate în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1924/2006.
5. Acestea sunt mențiuni de sănătate autorizate pentru vitamina C, incluse în lista mențiunilor de sănătate autorizate în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1924/2006.
6. Acestea sunt mențiuni de sănătate autorizate pentru vitamina K, incluse în lista mențiunilor de sănătate autorizate în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1924/2006.
7. Acestea sunt mențiuni de sănătate autorizate pentru vitamina D, incluse în lista mențiunilor de sănătate autorizate în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1924/2006.
Articole conexe:
- Vitaminele D3 și K2: o combinație sinergică dovedită
- De câtă vitamina C avem cu adevărat nevoie?
- Calciul și vitaminele D3 și K2: interacțiunea și importanța pentru organismul uman
- De ce avem nevoie de calciu?
- Hidroxiapatita de calciu microcristalină: cheia sănătății oaselor și a dinților
- Vitamina K2 și sănătatea dinților
- Cosmetice naturale: ghid practic pentru alegerea potrivită