În acest articol vom explora cafeaua mai în profunzime. Vom explica ce înseamnă aciditatea, de ce se vorbește atât de mult despre ea, cum diferă tipurile de cafea și, la final, vom analiza și cele mai frecvente mituri despre cafea, care continuă să circule.

• Ce conține cafeaua și de ce o bem
• De la bob la ceașcă: drumul cafelei către gust
• Cafeaua ecologică: ce înseamnă eticheta BIO
• Aciditatea ca parte a gustului: ce înseamnă gustul acrișor al cafelei
• Arabica sau Robusta: pe care să o alegeți
• Câtă cofeină conține un espresso? Comparația vă va surprinde
• Momentul potrivit pentru cafea: când să o beți și când ar fi mai bine să o evitați
• De unde să obțineți energie și fără cafea
• Cele mai frecvente mituri despre cafea
• Cafeaua după gustul dumneavoastră, nu după reguli

Când spunem cafea, cei mai mulți dintre noi se gândesc la aroma boabelor prăjite, la gustul intens și la cofeină. Pentru mulți oameni, aceasta este motivul pentru care își savurează ceașca mai ales dimineața sau atunci când au nevoie să se simtă mai alerți și să își „pornească” ziua. Însă cafeaua nu înseamnă doar cofeină. Conține și antioxidanți, precum și cantități mici din câțiva micronutrienți de care organismul are, de asemenea, nevoie, precum potasiul, magneziul și niacina (vitamina B3). În plus, conține o paletă largă de compuși aromatici și de gust, datorită cărora fiecare ceașcă poate fi puțin diferită – în funcție de tipul cafelei, de prăjire și de preparare.

Pentru mulți iubitori de cafea, însă, mai contează un lucru: ritualul. Cafeaua este un obicei plăcut, care însoțește momentele de liniște, pauzele de lucru și clipele în care vrem doar să ne relaxăm puțin. Fie că o savurați acasă, la cafenea sau între întâlniri, adesea nu este vorba doar despre gust, ci despre întreaga experiență. 

Cafeaua crește pe arborele de cafea și provine cel mai adesea din regiuni cu climă mai caldă, unde este cultivată atât la altitudini mai mari, cât și mai mici. Printre producătorii cunoscuți se numără, de exemplu, Peru, Brazilia, Columbia, Mexic, Nicaragua sau Honduras, dar și Etiopia ori Kenya, asociate adesea cu profiluri gustative pronunțate. Totul începe cu cireșele de cafea, în interiorul cărora se află boabele din care se prepară ulterior băutura noastră preferată.

După recoltare, boabele sunt separate de pulpă și apoi procesate prin diferite metode. Printre cele mai cunoscute se numără procesarea prin spălare (washed), asociată de obicei cu un gust mai curat, și procesarea naturală (natural), care oferă adesea un profil mai dulce și mai plin. Uscarea este, de asemenea, o etapă importantă, deoarece boabele uscate corect stau la baza etapelor următoare.

Urmează apoi prăjirea, care influențează decisiv gustul final al cafelei. Înainte de prăjire, boabele de cafea sunt în mod natural verzi și abia în timpul prăjirii capătă culoarea maro caracteristică, ce poate fi mai deschisă sau, dimpotrivă, foarte închisă. O prăjire mai ușoară poate pune în valoare un caracter mai delicat și mai vioi, în timp ce o prăjire mai intensă, adesea chiar excesivă, este asociată de obicei cu o intensitate și o amăreală mai pronunțate. Tocmai combinația dintre origine, procesare și prăjire determină gustul cafelei din ceașca dumneavoastră.

Eticheta BIO (cafea ecologică) înseamnă că boabele provin din culturi în care nu s-au folosit pesticide sintetice sau îngrășăminte sintetice. Atunci când întâlniți cafea BIO, este vorba adesea despre boabe provenite de la ferme care pun accent pe o abordare mai prietenoasă cu mediul în cultivare și pe valorificarea condițiilor naturale din regiunea respectivă. Cultivarea ecologică este uneori asociată și cu o abordare care pune mai mult accent pe sustenabilitatea pe termen lung și pe respectul față de mediul înconjurător.

În ofertă veți întâlni în mod obișnuit și cafea convențională (cultivată prin metode clasice), pentru care practicile de cultivare pot varia în funcție de fermă și de condițiile din regiunea respectivă.

Deoarece cafeaua se numără printre cele mai populare băuturi din lume, nu este de mirare că se discută și despre detaliile ei. Unul dintre acestea este gustul acrișor – numit, în termeni de specialitate, aciditate. Pentru unii este o componentă plăcută a gustului, pentru alții o caracteristică deranjantă în ceașcă. Este însă important de știut că aciditatea în sine nu înseamnă că o cafea este proastă. Aciditatea este o caracteristică gustativă naturală, care îi poate conferi cafelei personalitate. Dacă este însă prea dominantă și acoperă celelalte componente, poate crea o impresie de dezechilibru.

În plus, percepția acidității s-a schimbat de-a lungul timpului. În trecut, mulți oameni preferau cafelele cu prăjire intensă, în care aciditatea trece în plan secund. O schimbare majoră a venit odată cu apariția celui de-al treilea val al cafelei (Third Wave Coffee), care a început să pună mai mult accent pe unicitatea fiecărei cafele și pe profilul ei gustativ. Tocmai datorită acestui lucru au ajuns în prim-plan și cafelele cu prăjire mai ușoară, care oferă note gustative proaspete și mai fructate. 

Aciditatea cafelei se datorează acizilor organici prezenți în mod natural în boabele de cafea. Printre cei mai importanți se numără acidul citric, malic, tartric și clorogenic. Combinația și proporțiile lor se reflectă în gustul cafelei. Este interesant faptul că acești acizi nu se găsesc în aceleași cantități în toate cafelele. Concentrația lor și impresia gustativă finală variază în funcție de soi, origine și de modul în care boabele au fost procesate și prăjite.

Factorii care influențează aciditatea cafelei

Aciditatea cafelei este influențată de o serie întreagă de factori:

Soiul de cafea: Arabica este asociată de obicei cu un gust mai delicat și mai complex, în care aciditatea este adesea mai pronunțată. Robusta are, de regulă, un profil mai pământiu și mai amar, iar aciditatea este de obicei mai scăzută.

Locul de cultivare: Condițiile geografice, precum altitudinea, clima și solul, se reflectă puternic în gustul cafelei. Cafelele de la altitudini mai mari, de exemplu din Etiopia, Kenya sau Columbia, tind să aibă un gust mai proaspăt, în timp ce cafelele din zone mai joase, de exemplu din Brazilia, dau adesea o senzație mai delicată și mai dulce.

Prăjirea: Cafeaua cu prăjire ușoară păstrează de obicei mai mulți acizi naturali. Pe măsură ce prăjirea devine mai intensă, aciditatea scade treptat, iar gustul evoluează într-o altă direcție.

Metoda de procesare a boabelor: Boabele procesate prin spălare (washed process) tind să aibă un gust mai curat și mai pronunțat. Boabele procesate natural (natural process) oferă adesea o senzație mai plină și mai dulce.

Aciditatea cafelei nu este nici „bună”, nici „rea”. Este una dintre caracteristicile gustative care îi pot da ceștii expresivitate și personalitate – sau, dimpotrivă, pot deranja dacă aciditatea este prea mare. Depinde în primul rând de stilul de cafea care vă place. Unii caută o notă mai vioaie și mai pronunțată, alții preferă un gust mai delicat, în care aciditatea rămâne mai degrabă în plan secund. În ambele cazuri, un lucru este valabil: calitatea cafelei nu ține de o singură componentă, ci de echilibrul general.

Arabica și Robusta sunt cele mai cunoscute tipuri de cafea și diferă în mai multe privințe. Diferența este adesea vizibilă de la prima vedere – în timp ce bobul de Robusta este mai degrabă rotund, cel de Arabica este mai alungit. Diferă și prin gust, aromă și conținutul de cofeină.

Arabica este cel mai popular tip de cafea din lume și provine din planta Coffea arabica. Are de obicei un gust mai delicat, mai complex și oferă adesea o paletă gustativă mai variată. La o cafea Arabica de calitate puteți întâlni, de exemplu, note de ciocolată, nuci sau caramel. În plus, boabele de Arabica cresc adesea la altitudini mai mari, ceea ce se poate reflecta nu doar în caracterul gustului, ci și în dificultatea cultivării.

Robusta este, în schimb, mai rezistentă și mai economică de cultivat. Gustul ei poate aminti de cacao sau de ciocolată neagră. Conține mai multă cofeină și are de obicei un gust mai pronunțat și mai amar, care îi conferă intensitatea caracteristică. Din acest motiv este folosită adesea, de exemplu, în amestecuri de la care se așteaptă un gust mai plin și o impresie mai intensă în ceașcă. Tot de aceea, oamenii o cunosc adesea din cafelele preparate cu lapte.

În practică, Arabica și Robusta sunt frecvent amestecate în proporții diferite, pentru a obține o cafea cu gust, intensitate și impresie generală echilibrate. Fie că alegeți Arabica, Robusta sau o combinație a acestora, cel mai important rămâne întotdeauna un singur lucru – cafeaua să vă placă pur și simplu.

Pe lângă aceste două tipuri foarte cunoscute, există și variante mai puțin răspândite, precum Liberica sau Excelsa, pe care însă le veți întâlni destul de rar în oferta obișnuită. Astfel, majoritatea cafelelor pe care le găsiți în magazine și cafenele au la bază Arabica, Robusta sau o combinație a acestora.

Atunci când alegeți, puteți întâlni și denumirea de cafea de origine unică (single origin) sau de amestec (blend). Cafeaua single origin provine dintr-un singur loc, astfel că are de obicei un gust mai specific și este adesea interesant de descoperit. Un blend este, în schimb, o combinație de mai multe cafele, alcătuită de obicei astfel încât să aibă un caracter gustativ constant și echilibrat – și să păstreze un gust asemănător de la un sezon la altul.

Mulți oameni consideră că espresso este cea mai intensă cafea și cea cu cel mai mare conținut de cofeină, care vă dă imediat un „impuls”. Această impresie provine adesea din faptul că espresso are un gust pronunțat și se bea în cantități mici. Însă intensitatea gustului nu înseamnă automat că are cea mai multă cofeină. La prepararea unui espresso, apa fierbinte trece rapid, sub presiune ridicată, prin cafeaua măcinată fin, ceea ce permite obținerea unui gust concentrat. Deși espresso are o concentrație mai mare de cofeină pe mililitru decât, de exemplu, cafeaua la filtru, este de obicei consumat într-o cantitate mai mică (aproximativ 25–30 ml).

În medie, un espresso (25–30 ml) conține aproximativ 60–80 mg de cofeină. Pentru comparație, o ceașcă standard de cafea la filtru (200 ml) poate conține 80–120 mg de cofeină, uneori chiar mai mult – în funcție de metoda de preparare și de cantitatea de cafea folosită. Așadar, dacă comparăm cantitatea totală de cofeină dintr-o băutură, cafeaua la filtru poate avea un conținut mai mare.

Espresso este o alegere excelentă dacă vă place gustul intens într-o ceașcă mică. Datorită volumului redus, este potrivit pentru o pauză rapidă în timpul zilei și stă adesea la baza altor băuturi cu cafea, precum cappuccino, latte sau foarte popularul flat white. Acesta din urmă este, de obicei, un espresso dublu completat cu lapte spumat, care își păstrează gustul pronunțat de cafea, dar oferă în același timp o senzație mai delicată și mai cremoasă.

Dacă espresso este pe gustul dumneavoastră, îl puteți încerca și în diferite variante – în funcție de boabe, de gradul de prăjire sau de stilul de preparare. Fie că îl beți simplu sau ca bază pentru cafele cu lapte, cel mai mult contează întotdeauna ceea ce vi se potrivește și momentul din zi în care preferați să vă savurați ceașca.

- După ce deschideți ambalajul cafelei, încercați să îl închideți bine cât mai repede. Contactul cu aerul poate modifica treptat aroma și gustul, de aceea este bine să păstrați cafeaua într-un recipient sau într-o pungă cu închidere etanșă. 

- Dacă cumpărați cafea boabe, ideal este să măcinați de fiecare dată doar cantitatea pe care o veți folosi imediat. Cafeaua proaspăt măcinată își păstrează mult mai bine aroma.

- În cazul cafelei măcinate, merită să verificați data măcinării, deoarece gustul se poate schimba treptat în timp.

- Preferați un ambalaj opac și etanș, pentru a evita expunerea inutilă a cafelei la lumină și aer.

- În general, cafeaua nu se păstrează în frigider – umiditatea și variațiile de temperatură nu îi priesc, iar în plus poate prelua ușor mirosurile alimentelor din jur. 

- Păstrați cafeaua departe de produsele aromatice, precum condimentele. Cafeaua este higroscopică, așa că tinde să absoarbă mirosurile din jur.

Cafeaua poate fi o parte plăcută a zilei, dar contează și momentul în care o beți. Uneori, nu este vorba despre câtă cafea consumați, ci mai degrabă despre când o savurați. Și, pentru că fiecare persoană reacționează puțin diferit la cofeină, merită să găsiți un ritm potrivit pentru dumneavoastră.

Pentru mulți oameni, cafeaua este o modalitate de a se „pune în mișcare” pe parcursul zilei și de a simți un plus de energie și concentrare. Ideal este însă să începeți dimineața cu un pahar cu apă – după o noapte de somn, este o modalitate simplă de a vă rehidrata, iar abia apoi să vă gândiți la prima cafea. Dacă o beți imediat după trezire, efectul ei poate fi mai puțin pronunțat, deoarece organismul are în mod natural un nivel mai ridicat de cortizol – hormonul stresului, asociat cu trecerea treptată la starea de veghe. În unele cazuri, cafeaua poate să nu ofere o stimulare plăcută, ci să se manifeste printr-o tensiune mai mare sau neliniște interioară. De aceea, se recomandă adesea să așteptați cel puțin aproximativ o oră până la o oră și jumătate după ce vă ridicați din pat înainte de a bea prima cafea.

La fel de importantă ca prima cafea este și ultima. Dacă beți o ceașcă spre sfârșitul după-amiezii, efectul ei poate dura mai mult decât v-ați aștepta și se poate prelungi până seara. De aceea, merită să stabiliți momentul ultimei cafele astfel încât să se potrivească atât programului din timpul zilei, cât și orei de culcare. În general, se consideră că organismul metabolizează treptat cofeina, iar efectul acesteia poate persista câteva ore – de aceea, este mai bine să beți ultima cafea mai devreme decât mai târziu.

Pe lângă cafea, o altă sursă populară de cofeină menționată frecvent este yerba maté – o băutură preparată din frunzele plantei Ilex paraguariensis. Cofeina poate avea un „ritm” diferit în funcție de sursa din care o consumați: yerba este adesea percepută ca având un efect mai lent, în sensul că senzația de energie apare treptat și se menține mai constant, în timp ce efectul cafelei poate fi mai rapid și mai pronunțat. Și din acest motiv, unora le poate conveni să bea cafea într-o zi și yerba în alta.