Hrișca comună (Fagopyrum esculentum) este o plantă anuală din familia Polygonaceae. Din aceeași familie fac parte, de exemplu, rubarba și măcrișul. Așadar, hrișca nu este un tip de grâu sau de altă cereală, ci se încadrează în categoria așa-numitelor pseudocereale.

##lb-article-reco##

Pseudocerealele sunt plante ale căror semințe se prelucrează și se folosesc într-un mod asemănător boabelor de cereale. Din aceeași categorie fac parte, alături de hrișcă, de exemplu, quinoa și amarantul, care sunt folosite, de asemenea, ca surse vegetale de proteine și garnituri alternative.

Fructul hriștii este o achenă cu formă caracteristică, cu trei muchii, a cărei coajă tare se îndepărtează înainte de consum. Boabele decorticate au un gust pământiu, cu note ușoare de nucă. Planta produce flori albe sau rozalii, care oferă nectar albinelor și contribuie la obținerea mierii de hrișcă, cu gustul său intens.

Hrișca provine din Asia, de unde s-a răspândit treptat în alte regiuni. A ajuns în Europa în Evul Mediu și a devenit o cultură populară mai ales în Europa Centrală și de Est. Unul dintre motive a fost perioada scurtă de vegetație și cultivarea relativ ușoară.

Din hrișcă se preparau în principal terciuri, turte, supe și garnituri simple. Înainte de răspândirea pe scară largă a cartofilor, grâului și a altor alimente de bază, în unele regiuni făcea parte din alimentația de zi cu zi. Ulterior, importanța sa a scăzut într-o anumită măsură, însă astăzi alimentele din hrișcă revin în atenție datorită interesului pentru o alimentație mai variată, ingrediente tradiționale și gătitul fără gluten. În plus, hrișca se integrează bine în alimentație alături de leguminoase, legume, nuci și semințe.

Hrișca conține în principal glucide, dar și proteine vegetale, fibre și micronutrienți prezenți în mod natural. Valorile nutriționale concrete diferă în funcție de soi, origine, metoda de decorticare și prelucrarea ulterioară. Hrișca conține în mod natural, de exemplu, unele vitamine din grupul B și minerale precum magneziu, fosfor, fier, zinc sau mangan. Hrișca se numără și printre alimentele menționate în legătură cu sursele naturale de magneziu.

Totuși, simpla prezență a unui nutrient nu înseamnă că orice produs din hrișcă poate fi considerat o sursă bogată în acel nutrient. Valorile pot varia, iar în ceea ce privește aportul de nutrienți, hrișca reprezintă mai degrabă o piesă din ansamblul alimentației.

Hrișca în sine nu conține gluten. De aceea, poate aduce varietate în alimentația persoanelor care limitează sau exclud glutenul. Din făină de hrișcă se prepară, de exemplu, clătite, turte, biscuiți, produse de panificație și tradiționalele galette franțuzești.

Hrișca conține în mod natural proteine vegetale cu un profil variat de aminoacizi. Atrage atenția mai ales conținutul de lizină, care se găsește în cantități mai mici în unele cereale. În alimentația vegetală, hrișca se combină bine cu leguminoasele, nucile, semințele sau produsele din soia. 

Boabele de hrișcă și produsele din hrișcă conțin și fibre prezente în mod natural. Cantitatea acestora depinde în principal de partea bobului utilizată și de gradul de prelucrare a ingredientului. Produsele integrale și cele mai puțin prelucrate conțin, de regulă, mai multe fibre decât amestecurile măcinate foarte fin sau cele instant. 

Hrișca este cunoscută pentru conținutul său natural de flavonoid numit rutină. Cele mai mari cantități se găsesc în părțile verzi și în părțile aeriene ale plantei, însă și semințele conțin o anumită cantitate. Conținutul concret de rutină poate varia în funcție de soi, condițiile de cultivare și prelucrarea ulterioară. 

Hrișca este prelucrată în mai multe forme, care diferă prin textură, timpul de preparare și posibilitățile de utilizare. În oferta de produse din hrișcă puteți găsi boabe întregi, hrișcă mărunțită, griș, făină, fulgi și amestecuri instant.

• Hrișca boabe este formată din boabe întregi decorticate, care pot fi fierte la fel ca orezul. Este potrivită ca garnitură, bază pentru salate sau ingredient în supe, umpluturi ori amestecuri de legume. Gustul său depinde și de metoda de decorticare. Hrișca decorticată mecanic este, de obicei, mai deschisă la culoare și are un gust mai delicat, în timp ce boabele prelucrate termic au o culoare mai închisă și un gust mai intens.
• Hrișca mărunțită se obține prin zdrobirea boabelor decorticate în bucăți mai mici. Astfel, se prepară mai repede și capătă ușor o consistență moale. Este potrivită pentru terciuri, umpluturi, chiftele de legume sau ca bază pentru o garnitură rapidă.
• Grișul de hrișcă are o textură mai fină și se folosește în principal la prepararea terciurilor, găluștelor, budincilor la cuptor și deserturilor. Poate fi folosit și pentru îngroșarea supelor sau sosurilor.
• Făina de hrișcă are un gust mai intens, ușor pământiu, cu note de nucă. Se folosește la clătite, pancakes, turte, pâine, prăjituri, biscuiți și produse de patiserie sărate. Deoarece nu conține gluten, se comportă diferit față de făina de grâu la coacere.
• Fulgii de hrișcă se obțin prin presarea boabelor și au un timp de preparare mai scurt decât boabele întregi decorticate. Pot fi adăugați în terciuri, müsli, iaurt, produse de panificație sau amestecuri de casă pentru micul dejun. Fulgii din diferite plante de cultură se deosebesc prin gust, textură și compoziție nutrițională. 
• Pastele din hrișcă pot fi făcute doar din făină de hrișcă sau dintr-un amestec de mai multe tipuri de făină. Un exemplu cunoscut sunt tăițeii japonezi soba, în care hrișca este însă adesea combinată cu grâul.
• Rondelele și pufuleții din hrișcă reprezintă o formă practică de consum al hriștii, potrivită pentru gustări. Rondelele pot fi completate cu o pastă tartinabilă, brânză, legume sau unt de nuci. În cazul variantelor aromatizate, este bine să verificați lista completă de ingrediente, cantitatea de sare și celelalte ingrediente adăugate.

Hrișca este un ingredient versatil, care poate fi preparat atât în variante dulci, cât și sărate. Modul concret de preparare depinde de forma folosită: boabe întregi, hrișcă mărunțită, fulgi, griș sau făină.

Produsele din hrișcă sunt potrivite pentru micul dejun, feluri principale, salate, supe și deserturi. Astfel, hrișca poate fi inclusă printre diversele surse de glucide și alternată regulat cu orez, cartofi, leguminoase sau alte pseudocereale.

• Terciul de hrișcă poate fi preparat din fulgi, griș, hrișcă mărunțită sau un amestec instant. Pentru o consistență mai fină, se fierbe în apă, lapte sau băutură vegetală. Puteți completa terciul gata preparat cu fructe, nuci, semințe, scorțișoară, iaurt sau unt de nuci. Compoziția nutrițională a preparatului final depinde întotdeauna de ingredientele folosite și de mărimea porției.
• Făina de hrișcă este potrivită pentru prepararea de pancakes dulci și clătite sărate. Gustul său mai intens se combină bine cu ouă, brânză, legume, fructe sau ciocolată. Pentru ca aceste clătite să fie cu adevărat fără gluten, toate celelalte ingrediente trebuie să fie, de asemenea, fără gluten, iar în timpul preparării trebuie evitat contactul cu făina de grâu sau cu alte surse de gluten.
• Boabele de hrișcă fierte pot fi servite ca garnitură alături de carne, pește, leguminoase sau amestecuri de legume. Datorită texturii lor, pot înlocui orezul, cușcușul sau bulgurul și se combină bine cu verdețuri aromatice, ciuperci și legume coapte.
• Hrișca răcită poate fi folosită ca bază pentru salate calde sau reci. Se potrivește bine cu leguminoase, legume cu frunze, dovleac copt, roșii, brânză, tofu sau semințe. Combinația de hrișcă și leguminoase este practică și pentru diversificarea alimentației vegetale.
• Boabele de hrișcă sau hrișca mărunțită pot fi adăugate în supe de legume, leguminoase sau carne. În timpul fierberii, absorb o parte din lichid și ajută la obținerea unei consistențe mai dense și mai sățioase a preparatului.
• Hrișca mărunțită este potrivită și pentru chiftele de legume, umpluturi și amestecuri gratinate. Datorită texturii mai fine, se încorporează ușor cu celelalte ingrediente.
• Făina de hrișcă fără gluten poate fi folosită la prepararea pâinii, prăjiturilor, biscuiților, turtei dulci sau turtelor sărate. Prin combinarea cu alte tipuri de făină, se pot ajusta atât gustul său intens, cât și textura finală a aluatului.
• Făina de hrișcă este potrivită și pentru îngroșarea supelor și sosurilor. Pentru un rezultat mai omogen, se amestecă mai întâi cu o cantitate mică de apă rece și abia apoi se adaugă în preparatul cald.

Înainte de fierbere, este bine să clătiți hrișca cu apă rece. Boabele întregi pot fi fierte pentru scurt timp, apoi lăsate sub capac până se înmoaie complet. Fierberea prea îndelungată poate duce la o consistență moale, chiar păstoasă.

Timpul de preparare diferă în funcție de tipul produsului. Boabele întregi decorticate au nevoie de mai mult timp, în timp ce hrișca mărunțită, fulgii și amestecurile instant sunt, de obicei, gata în câteva minute. De aceea, cel mai bine este să urmați întotdeauna instrucțiunile de pe ambalaj.

Hrișca decorticată mecanic are, de regulă, o culoare mai deschisă și un gust mai delicat. Hrișca decorticată termic este, de obicei, mai închisă la culoare, mai aromată și își păstrează adesea mai bine gustul caracteristic după fierbere.

Hrișca este o pseudocereală fără gluten în mod natural, cu numeroase utilizări în preparate dulci și sărate. Conține glucide, proteine vegetale, fibre și alte substanțe prezente în mod natural. Totuși, valorile nutriționale concrete depind întotdeauna de tipul produsului și de prelucrarea acestuia. Principalul avantaj al hriștii nu este un efect miraculos, ci caracterul său practic. Poate înlocui o parte dintre garniturile obișnuite, poate constitui baza unui terci, poate completa o salată sau poate fi folosită sub formă de făină fără gluten pentru copt.

Se integrează cel mai bine în alimentație alături de legume, leguminoase, fructe, nuci, semințe și alte alimente de bază. Alternarea regulată a ingredientelor este o modalitate simplă de a obține o alimentație mai variată și mai interesantă din punctul de vedere al gustului.