Vitamina K

Vitamina K: o vitamină discretă, cu o funcție importantă

Vitamina K, adesea trecută cu vederea în suplimentarea alimentară, face parte din categoria vitaminelor liposolubile și îndeplinește mai multe funcții biologice importante în organismul uman. Cel mai cunoscut este rolul său în procesul de coagulare normală a sângelui, deoarece participă la activarea unor proteine specifice, esențiale pentru desfășurarea corectă a proceselor de coagulare. Conform mențiunilor de sănătate autorizate, vitamina K contribuie la coagularea normală a sângelui și la menținerea sănătății sistemului osos. Din punct de vedere biochimic, principalul său „know-how” este legat de așa-numitele proteine dependente de vitamina K. Aceste proteine trec în organism printr-un proces numit carboxilare, prin care devin biologic active. Tocmai acest mecanism permite, de exemplu, proteinei numite osteocalcină să lege corect mineralele în țesutul osos sau factorilor de coagulare să își îndeplinească rolul în coagularea sângelui.

Rolul biologic al vitaminei K în organismul uman

Importanța vitaminei K a fost descrisă pentru prima dată încă din anii ’30 ai secolului XX de biochimistul danez Henrik Dam, care a primit în 1943 Premiul Nobel pentru Fiziologie sau Medicină pentru descoperirea rolului acesteia în coagularea sângelui. Cercetările sale au pus bazele înțelegerii moderne a acestei vitamine și au deschis calea altor studii, care au dezvăluit treptat rolul biologic mai amplu al vitaminei K în organismul uman. Astăzi știm că vitamina K există sub mai multe forme. Cele mai cunoscute sunt vitamina K1 (filochinonă), care se găsește în special în legumele cu frunze, și vitamina K2 (menachinone), prezentă în unele alimente fermentate și produse de origine animală. Ambele forme au funcții specifice în organism, iar studierea lor reprezintă un domeniu activ al științei nutriției. În această categorie găsiți vitamina K în diverse forme și combinații, care permit completarea aportului său ca parte a unei alimentații echilibrate și a unei abordări moderne a nutriției. Vitamina K este, așadar, un micronutrient a cărui importanță a fost descoperită în urmă cu aproape o sută de ani, dar ale cărui funcții biologice continuă să suscite interesul cercetătorilor și astăzi.

Vitamina K1 vs. vitamina K2: care este diferența dintre ele?

Vitamina K nu este o singură substanță. În realitate, este un grup de compuși înrudiți, dintre care cei mai cunoscuți sunt vitamina K1 (filochinonă) și vitamina K2 (menachinone). Ambele forme fac parte din categoria vitaminelor liposolubile și îndeplinesc funcții biologice importante în organismul uman, dar se deosebesc în principal prin origine, sursele alimentare și modul de metabolizare.

• Vitamina K1 (filochinonă) se găsește în mod natural mai ales în alimentele de origine vegetală, în special în legumele cu frunze verzi, precum spanacul, varza creață, broccoli sau salata verde. Această formă reprezintă principala sursă de vitamina K din alimentația obișnuită.
• Vitamina K2 (menachinone) se formează în principal prin activitatea bacteriilor și se găsește mai ales în alimentele fermentate și în unele produse de origine animală. Printre sursele cunoscute se numără, de exemplu, produsele fermentate din soia (de exemplu, natto), unele brânzeturi, ouăle sau carnea. În plus, vitamina K2 există în mai multe variante, denumite MK-4 până la MK-13, care diferă prin lungimea lanțului lateral, dar și prin modul de metabolizare în organism.

Din perspectiva nutriției, este, așadar, util să știți că vitamina K poate proveni din surse diferite și se găsește sub mai multe forme, care fac parte în mod natural dintr-o alimentație variată. De aceea, în suplimentele alimentare puteți întâlni atât vitamina K1, cât și diverse forme de vitamina K2, precum MK-4 sau MK-7, care sunt forme brevetate ale vitaminei K, acestea fiind cele mai răspândite în rândul biohackerilor.

O combinație bine gândită de vitamine K1 și D3

Vitamina K1 și vitamina D3 acționează adesea în organism într-o simbioză perfectă, deoarece ambele participă la procese în care organismul utilizează anumite proteine dependente de vitamina K. Vitamina D3 favorizează formarea acestor proteine, în timp ce vitamina K1 este necesară pentru activarea lor prin carboxilare. Această colaborare explică de ce vitaminele K1 și D3 sunt adesea combinate în studiile de nutriție și în unele suplimente alimentare. Datorită acestei combinații, ambele substanțe se găsesc în organism în forme pe care acesta le poate utiliza eficient, o informație interesantă pentru oricine ia în considerare o suplimentare alimentară complexă.